Mentorship, Scoala parintilor, Traiesc si invat

Parentingul si competitia

Leave a comment

Am revenit la Radio Itsy Bitsy la subiectul competitiei la copii, subiect care pentru mine are o importanta aparte din cauza faptului ca toata copilaria mea a fost marcata de competitie si presiune. Asa ca, sa fiu sigura ca nu spun lucruri sub influenta experientei mele subiective legate de subiect am citit foarte mult studii despre beneficiile si lipsa beneficiilor competitiei la copii. Am extras cateva idei importante care cred ca sunt utile fiecarui parinte, educator sau antrenor care lucreaza cu copiii.

  • Pana in jurul varstei de 4 ani copiii nu reactioneaza la impulsul adultilor de a-i incuraja spre competitie;
  • Prin competitie stimulam: perseverenta, marirea capacitatii de a rezolva probleme, capacitatea de a gestiona stresul, motivatia extrinseca (care dupa parerea mea nu este cea mai buna forma de motivatie)
  • Prin competie riscam sa: generam un stres excesiv asupra unui sistem hormonal crud, scaderea stimei de sine, anxietate sociala, relatii tensionate, scaderea bucuriei de a parcurge un proces;

Din punctul meu de vedere competitia nu este rea, nici putin stres nu este rau, nici putina motivatie extrinseca nu este rea, nici putina capacitate de a urmari un obiectiv cu dorinta de a fi cel mai bun.

Problema este cand adultii din jurul copiilor muta competitia de la copii la ei insisi. Cand creaza o miza personala in jurul copilului, cand sunt ei si copilul in competitie impreuna cu copilul.

Am vorbit des despre mamele care ar fi fost balerine dar pentru ca nu le-a iesit isi doresc sa faca “aia mica” balet de performanta chiar daca nu o prea ajuta fizicul sau despre tatii care vor “baieti Ronaldo”. Cand apare miza personala, cand devine despre mine ca parinte succesul copilului nu este bine deloc.

Hai sa vedem ce puteti face in calitate de  parinti/educatori sau antrenori bun pentru copii atunci cand abordati competitia in diverse forme:

  • Sa realizati ca, copiii vin cu misiunea si drumul lor iar voi sunteti doar insotitori, deci ei nu vor fi cine va doriti voi sa fie, sau vor fi, dar cu sacrificii enorme si nu cred ca un parinte/educator/antrenor isi doreste asa ceva pentru copil;
  • Sa mutati atentia de la dorinta, ambitia, proiectia, competitia si incrancenarea voastra la ei. Cum sunt ei? Le place competitia sau vor sa va faca doar pe plac? Au anxietate, isi schimba comportamentul si starea cand concureaza? Ii doare burta, devin apatici? Daca se intampla asta, nu aveti pur si simplu copii care sa fie competitivi si atunci ar trebui sa aveti multa grija la presiunea pe care o puneti pe ei;
  • Asigurati-va ca, copilul intelege corect competitia. Este corect sa se concentreze asupra procesului si nu asupra   rezultatului, este corect sa inteleaga ca este un singur castigator dar asta nu inseamna ca ceilalti sunt looseri, este corect sa interogheze ce a simtit, cum isi poate gestiona emotiile si cum poate invata ce este valoros din competitie, este corect sa se raporteze mai degraba la parcursul lui anterior decat exclusiv la parcursul celorlati.
  • Esecul nu este nimic altceva decat o parte din succes, as repeta asta obsesiv fiecarui copil si adult pentru ca frica de esec de fapt de foarte multe ori duce la imposibilitatea de a ajunge la succes. Una fara cealalta nu exista.

Finalizez povestind putin si despre avantajele cooperarii pe care mi se pare important sa le avem in minte de asemenea. Toate studiile facute pe competitie versus copoperare  arata ca, cooperarea stimuleaza:

  • performanta academica;
  • stima de sine;
  • motivatia intrinseca (va recomand sa cititi despre asta, este un motor fantastic);
  • abilitatile sociale;

Nu uitati ca copilul are nevoie sa fie iubit, asociaza asta cu capacitatea lui de a supravietui. Daca stie ca primeste iubire doar daca este bun, va simti o panica ingrozitoare. Iubirea nu trebuie sa fie niciodata moneda de schimb pentru performanta.

 

 

Mentorship, Scoala parintilor, Traiesc si invat

Pana la urma, cine trebuie sa puna limite copiilor?

Leave a comment

In ultimul timp am tot avut discutii in diverse contexte despre limitele pe care parintii nu le pot pune copiilor.

Gradinitele in care fac mentorat se confrunta cu asteptarile unei parti dintre parinti de a le fi reglate limitele copiilor exclusiv la gradinita, unde sta copilul cel mai mult.

Am prieteni care ma abordeaza pentru ca nu se mai descurca cu comportamentul copilului. De regula mesajul merge in zona “vrem sa il crestem altfel decat am fost noi crescuti, in abuz si limitari. El e foarte destept si ne joaca pe degete, noi suntem fascinati de el, iar de la gradinita ne spun ca trebuie sa facem ceva acasa sa ii punem limite si noi nu stim nici cum, nici daca este necesar.” Sunt doar doua exemple, dar ele pot continua la nesfarsit.

Din dorinta de a nu mai fi abuzivi, cum au fost adultii din jur in generatia anterioara, parintii merg in zona opusa, aceea de a fi cat mai flexibili si permisivi. Asociaza totodata relaxarea copilului versus crisparea unui copil din generatiile trecute cu metoda buna de parenting.

Totodata, avalansa de informatii despre educatia cu blandete omniporezenta fie este expusa prost, fie inteleasa prost. Educatie cu blandete nu inseamna sa permiti orice si sa ajungi sa fii asuprit de propriul copil. Am auzit de nenumatate ori : “nu stiu ce sa fac cu el, suntem depasiti”, fraza insotita de o privire disperata a unui parinte care incearca sa isi indeplineasca cu intentii bune de asemenea rolul de parinte si nu mai reuseste sa iasa din bucla neputintei desi copilul este inca foarte mic. Este o iluzie insa sa crezi ca un copil mic fara limite va deveni un copil mare linistit sau un adult echilibrat.

Un alt motiv pentru care se intampla sa nu existe limite clare este pentru ca acestea cer consecventa si disciplina din parte parintilor iar asta este uneori obositor. Cand vii seara la de la birou si ai nevoie de putina limiste s-ar putea sa ti se para greu de suportat frustrarea copilului care se confrunta cu limite sau consecintele nerespectarii limitelor.

Sa va explic insa ce inseamna limite si de ce pe termen lung lipsa limitelor duce la deservicii majore pe care parintii le fac copiilor, avand cele mai bune intentii. Cum se mai poate spune: “drumul spre iad este pavat cu bune intentii”

Limitele sunt reguli, regulamente sau constrângeri impuse pentru a stabili cadru clar și coerent în comportamentul și acțiunile copilului. Aceste limite sunt stabilite  pentru a ghida și direcționa comportamentul copilului, pentru a-l învăța responsabilitatea, autocontrolul și regulile sociale.

Limitarea presupune, de asemenea, să stabilești așteptări clare și să impui consecințe pentru nerespectarea acestor așteptări. Aceste limite pot varia în funcție de vârstă, cultură și valori familiale, dar scopul lor principal este să creeze un mediu sigur, disciplinat și educativ pentru copil.

Una dintre cele mai importante responsabilități ale unui părinte este să ofere copilului o educație sănătoasă și echilibrată, iar stabilirea limitelor adecvate este parte importanta in acest proces. Limite clare nu inseamna doar disciplină, ci și dezvoltarea și încurajarea abilităților sociale și emoționale ale copilului.

In momentul in care parintele stabileste o limita clara si structurata in mod consecvent, el ajuta copilul sa se simta in siguranta si sa autoregleze.

Contrar intuitiei ca in stresezi daca pui limite, un copil cu limite clare  vede parintele ca pe un stalp pe care se poate baza si se simte ancorat, mai increzator si are incredere la randul lui in parinte.

Creșterea unui copil fără limite poate avea consecințe negative pe termen lung. Copiii care nu învață să respecte reguli și limite pot avea dificultăți în relațiile sociale, deoarece pot deveni egoiști sau neprietenoși. De asemenea, lipsa limitelor poate duce la comportamente periculoase sau nesănătoase, cum ar fi consumul de droguri sau implicarea în activități ilegale.

Copiii care cresc fără limite pot deveni și mai nesiguri și anxioși, deoarece nu au o structură și un ghid pentru a-și dezvolta încrederea și înțelegerea lumii din jurul lor. Fără limite, ei pot deveni prea încrezători sau prea nesiguri, ceea ce poate afecta negativ dezvoltarea lor emoțională și socială.

O limită sănătoasă ar putea fi cea referitoare la timpul petrecut în fața ecranului.  Părintele poate stabili un număr limitat de ore pe zi și poate impune consecințe, precum restricționarea accesului la ecran, dacă această limită este depășită. Prin aceasta, copilul învață să gestioneze timpul și să înțeleagă consecințele depășirii limitelor.

Un alt exemplu important se referă la limitele privind comportamentul social. Părintele poate stabili reguli clare cu privire la respectul și bunul comportament. Aceste limite îi ajută pe copii să învețe despre relații sănătoase și respect reciproc.

De exemplu, un părinte ar putea impune o regulă privind sărutul și îmbrățișarea doar cu permisiune și explică de ce este important să se respecte spațiul personal al altor persoane.

În concluzie, rolul părintelui în stabilirea limitelor sănătoase pentru copil este esențial pentru dezvoltarea copilului. Prin stabilirea unor limite clare și coerente, se oferă copiilor o bază solidă pentru dezvoltarea lor emoțională și socială.  Părinții  ar trebui sa vada limitele ca pe un instrument pentru a-și ghida copiii spre o dezvoltare sănătoasă.

In acelasi timp este important sa se inteleaga ca sarcina din pacate nu poate fi delegata. Chiar daca la scoala sau la gradinita se pun limite, fie ele vor fi respectate doar in cadrul respectiv, fie nu vor fi respectate deloc.

 

Mentorship

Slow versus fast living

Leave a comment

Am fost crescuti cei mai multi dintre noi in presiunea comparatiei. Din disperarea de a fi din ce in ce mai buni, o parte dintre noi am crescut ritmul din ce in ce mai mult, uneori pana la epuizare. Daca celalalt poate, pot si eu mai mult, mi-am spus ani de-a randul.

Am devenit in cativa ani din sotie si angajat intr-un rol micut, in care aveam timp sa stau cu ochii pe pereti destul de mult timp, mama, antreprenor, sotie, partener de construit pentru fostul meu sot. O fuga infinita care nu se mai termina niciodata sa fiu de toate si parca tot nu era bine. Mereu era cineva mai bun, iar eu in loc sa ma opresc sa vad ce am facut, alergam continuu sa fac ce nu era facut si mergea in plus ca sa fiu mai buna. Nu m-am oprit nici cand corpul s-a oprit. Imi scrisesem pe telefon sa citesc in fiecare zi “nu te opresti cand obosesti, te opresti cand termini”, dar termini era relativ, caci nu se termina niciodata.

Acelasi ritm l-am imprimat si copiilor. “Sa ne grabim”, “E urat sa nu fii punctual”, “Nu inteleg cum nu sunteti gata la timp”, “Miscati-va odata”. Nu te misti, nu esti punctual, nu esti gata, in mintea mea a rezonat foarte multi ani in conexiune directa cu esecul si lenea.

Pe masura ce am acumulat din ce in ce mai mult in incercarea de a avea control si siguranta, ca orice copil care a pornit de a a avea nimic, am realizat ca nu e nimic acolo. Controlul este o iluzie, siguranta la fel. Si m-am trezit la un moment dat intr-un vid cu mult gol si cu o dorinta profunda de a lua piciorul de pe acceleratie.

Doar ca sa iei piciorul de pe acceleratia unui corp si a unei minti care a trait continuu intr-o balta de cortizol si adrenalina, e al naibii de greu. Fiindca este aproape imposibil de trait cu linistea si golul care raman. Si cu vocea din spate care spune: esti lenes, nu sta, pierzi timp, vei fi depasit de toata lumea, uite cat au facut altii…..

Sa incepi sa traiesti incet dupa ce ai trait repede, este un proces nou. Cat de mult timp a durat sa fii competitiv, atat de mult timp pare ca dureaza sa creezi un mindset de liniste si incet. Dar este esential, dupa parerea mea, sa va explic de ce.

  • mintea nu este facuta sa suporte nivelul de informatie pe care o fortam sa il suporte astazi. Acum o suta de ani informatia venea din ziar, sau scrisoare in ritm usurel, iar interactiunea sociala era cu vecinii si familia. Cei mai multi dintre oameni lucreau cu corpul, nu cu mintea. Acum doua sute de ani, am citit undeva ca, creierul primea intr-o viata informatia pe care o primeste astazi in doua zile.
  • corpul nostru este un corp de animal facut sa se miste. Astazi aproape nu se mai misca. Mergem la sala, daca mergem si apoi ne frecam din scaunul de birou in scaunul de masina cei mai multi intre noi, obsedati de faptul ca daca mergem pe jos pierdem timp.
  • nu suntem proiectati sa suportam stres cronic si anxietatea care nu se mai sfarseste.  Suntem proiectati sa suportam ca alt animal stres punctual, cand ne urmareste un animal mai mare sa ne manance. Dar am ajuns sa ne obligam corpul sa traiasca de dimineata pana seara cu anxietatea ca e cineva dupa usa care ne va manca. Imi spunea o prietena ca seara in centru este plin de oameni de 40+ pe substante. Nu ma mir! Adictia este speranta ca substanta respectiva ne scapa de disperarea in care ne aflam.

Las aici mai jos cateva feluri in care sa experimentati “slow living”, este parte din procesul meu si sper sa fie de ajutor si altcuiva:

  1. Renunțarea la multitasking: Concentrează-te asupra unei singure activități la un moment dat. Acest lucru te poate ajuta să te simți mai conectat la ceea ce faci și să te simți mai relaxat.
  2. Desconectare digitală: Încearcă să petreci mai puțin timp pe dispozitivele electronice, în special pe rețelele de socializare. Reducerea expunerii la știri negative și la stimuli digitali poate aduce liniște și claritate mentală.
  3. Aprecierea naturii: Petrece timp în natură, fie că este vorba despre plimbări în pădure, meditație în aer liber sau simpla contemplare a peisajelor naturale. Natura poate ajuta la reducerea stresului și la încetinirea ritmului.
  4. Alimentație sănătoasă: Mănâncă cu atenție și bucură-te de mâncare. Alege alimente sănătoase, poate chiar gateste acasa, caci este o foema de meditatie, daca iti place sa gatesti și încearcă să eviți mâncarea rapidă sau procesată.
  5. Meditația și mindfulness: Practicarea meditației sau a mindfulness-ului te poate ajuta să trăiești mai conștient și să-ți reduci stresul. Învăță să apreciezi micile momente de bucurie din viața de zi cu zi, cum ar fi o ceașcă de ceai fierbinte sau o priveliște frumoasă de pe fereastră.
  6. Planificare minimală: Evită să supraaglomerezi agenda cu prea multe evenimente și sarcini. Planifică cu atenție și lasă loc pentru flexibilitate.
  7. Încurajarea relațiilor reale: Investește timp în relațiile cu prietenii și familia. Faceți activități împreună și construiți amintiri de calitate.
  8. Încurajarea creativității: Găsește timp pentru desenat, scris, muzica sau orice altceva îți aduce bucurie pot deveni parte integrantă a unui stil de viață slow.
  9. Ascultarea corpului: Învață să fii atent la semnalele corpului tău. Odihnește-te atunci când simți că ai nevoie și nu te presa prea tare.

 

 

 

 

Mentorship, Traiesc si invat

COMUNICARE SI NU NUMAI – SFATURI PENTRU ANTREPRENORI IN DEVENIRE

Leave a comment

 

Inspiratia acestui articol vine de la interactiunea cu numarul mare de antreprenori pe care i-am intalnit aseara la STUP- Banca Transilvania si cuprinde ce le-am spus tinerilor antreprenori aflati la inceputul drumului lor si ce poate nu am apucat sa le spun din lipsa de timp sau de conexiune cu tema.

Începerea unei afaceri noi poate fi atât entuziasmantă, cât și provocatoare. Iată cateva sfaturi pentru antreprenorii în devenire:

  1. Nu astepta sa consideri ca esti  100% pregatit sa incepi. Stiu oameni mult mai destepti decat mine de exemplu,  care nu au inceput antreprenoriatul de frica ca nu vor avea succes si nu vor fi 100% pregatiti si sunt sigura ca in loc sa aiba succes, vor trai toata viata cu intrebarea “cum era daca…”.  Nu te concentra pe cei 10% care nu merg fara sa fii atent la cei 90% care merg. Iar asta este valabil si pentru toate celelalte aspecte din viata ta.
  2. Nu face investitii nesabuite in nimic aiuristic. Monitorizeaza cu atenție finanțele încă de la început. Fa-ti un buget, urmăreste fluxul de numerar și fii atent în ceea ce privește cheltuielile. Este crucial să planifici sustenabilitatea financiară pe termen scurt, cât și pentru cea pe termen lung. Imi aduc aminte de o experienta pe care am trait-o cand am preluat gradinita cuiva in care se investisera sume fabuloase in mobilier si au ramas fara resurse si putere inainte sa inceapa asa ca au renuntat. Nu platiti ‘jdemii de euro pe brand, campanii si mai stiu eu ce. Luati pas cu pas si totul la timpul potrivit ca sa nu va autosufocati.
  3.  Inconjoara-te cu oameni destepti care sunt eventual pe acelasi drum, la borne kilometrice mai avansate. Toti vor vrea sa te ajute, fiecare isi doreste sa contribuie. Alege mentori din diverse domenii, fii vulnerabil, smerit si intreaba. Am citit undeva ca asa a capatat Anastasia Soare parte din intelepciunea de business, intreband cliente pe care le pensa, care intotdeauna au sfatuit-o. Asta se intampla si aici in tara garantat.
  4. Chiar daca ti se pare ca a explodat activitatea ta, fii smerit. Exista un risc de a iti umfla ego-ul cu pompa superficial si de regula dupa asta vine o tranteala maxima. Fii smerit, fii smerit, fii smerit.
  5. Peisajul de afaceri este dinamic, iar obstacolele fac parte din antreprenoriat. Fii pregătit să te adaptezi la circumstanțele din ce in ce mai volatile. Reziliența este cheia; capacitatea de a reveni după obstacole și de a continua înainte este ceea ce separă antreprenorii de succes de ceilalți. Nimeni nu are o linie lina si fluida care sa urce in sus spre succes. Imi place mult cum spunea Winston Churchill si anume ca “Succesul este abilitatea de a trece din esec in esec fara a-ti pierde entuziasmul”
  6. Investe în strategii eficiente de marketing pentru a construi conștientizarea brandului și pentru a atrage clienți. Dar investeste atat cat poti, nu aiuristic, nu te indatora, nu iti imagina ca doar pe asta poti creste afacerea ta. Dezvolta o prezență online diversificata pe multiple canale digitale. Comunica în mod constant, chiar si atunci cand ti se pare ca nu aveti nevoie. In ultimul timp mi se pare ca la fel de valoros ca ceea ce faci/produci este felul in care comunici.
  7. Fii conectat la din ce in ce mai variatele instrumente noi de AI care au aparut si care pot sa ofere o optimizare fabuloasa efortului tau. Aseara s-a povestit mult despre ChatGPT ca fiind un instrument suport fabulos.
Traiesc si invat

Greseala de a evalua dupa aparente

Leave a comment
Cand am scris “Cinci greseli pe care le fac antreprenorii la inceput de drum”, unul dintre clientii mei care mi-a si ramas prieten drag mi-a scris “bine ca nu ai scris si de mine!”. Si iata, acum scriu, il punem in valoare 🙂!
O greseala majora pe care o fac oamenii in Romania, este ca judeca dupa aparente. Si cei mai multi nu stiu nici sa evalueze corect aparentele.
Traim in tara in care fiinteaza mai multe “chaneluri” “moncleruri” si “hermesuri” decat produc si vand Chanel, Moncler si Hermes in toata lumea, in tara in care aproape in fiecare tramvai vezi un palm angels si niste balenciaga in picioarele cuiva si in tara in care o multime de posesori de masini peste 50K alimenteaza de 50 de lei.
Trebuie sa fii master expert sa evaluezi curect potentialul financiar al omului dupa aparente.
Si am vazut nasul asta fin doar la niste femei, cunostinte ale mele, care dintr-o privire calculau cat valoreaza masculul si cat potential de livrare are. Aveau PhD. In rest nu….stam prost toti cu evaluarea.
Ca atare, daca te iei dupa borseta Louis Vuitton, s-ar putea sa platesti singura sampania. Daca te iei dupa BMW, s-ar putea sa pui tu benzina pana la mare. La fel cum se poate ca tanarul fezandat si aranjat, tras tot in glazura de brand care te invata cum sa faci 500K din afacerea ta intr-un an, sa nu traiasca din afacerea ci din taxa ta de participare la cursul lui.
Acum ca am trasat contextul revin la Alin Mafteiu, care coordoneaza alaturi de Ioana Mafteiu, Activity Center Timisoara, un super centru de limbi straine si activitati pe care vi-l recomand cu toata inima daca sunteti in Timisoara.
Ne-am vazut la o intalnire sa vedem daca incepem procesul de consultanta si mentorat. M-am incaltat cu adidasii lui fii-mea Balenciaga, pe care mi i-am pus special in picioare, pentru ca stiam ca un foarte tanar om de afaceri ma va evalua in functie de cati bani am dat pe sosoni si geanta, desi ma simt in ei ca si cum sunt pix din acela care se lipeste de birou cu o ventuza. Fiecare adidas are 3kg si arati asa cu ei ca si cum ai un disconfort inghinal, ca deh, ii cari practic dupa tine. Alin mi-a spus tarziu, dupa ce ne-am imprietenit ca s-a gandit “e ceva bun cu ea daca are bani de Balenciaga, o sti ce face, merita banii”. Ce e interesant este ca a vazut pantofii, dar nu geanta de cateva ori mai scumpa 🙂, pentru ca geanta nu se adreseaza neaparat segmentului lui de varsta.
Si-au facut treaba ventuzele! Eu m-am folosit de ei pentru ca stiu bine sa folosesc comunicarea sub toate formele si stiu exact cat pot sa castig de cand apar pana deschid gura, doar punand hainele si accesoriile in slujba mea.
Alin s-a ales cu un mentor pe care astazi il numeste prieten si de la care sunt sigura ca a invatat mult, cu siguranta si sa se uite in profunzime din multe perspective la oameni.
Eu am castigat privilegiul de a darui si a invata de la acesti tineri minunati Ioana Mafteiu si sotul ei Alin Mafteiu ca exista inca tineri hotarati, care la putin peste 20 de ani au familie, copii, business, greutatile aferente si un zambet mare si cald pe fata permanent.
Asadar revenind la greseli, o mare greseala este sa evaluezi dupa aparente. Nu faceti asta. Vedeti ce cumparati si de la cine, daca vorbim de business. Vedeti care este potentialul real al omului care vinde. Ce a facut el cu viata lui, cine este dincolo de cum se imbraca si ce conduce, ce puteti afla despre el ca experienta? Si mai ales cat de serios a fost cu cei cu care a mai lucrat.Riscati altfel sa pierdeti bani si timp.

Blog Personal