Cand copilul vorbeste urat la scoala (scolarul mic)

cand scolarul vorbeste urat

Daca la varsta gradinitei (3-6 ani) copilul foloseste cuvintele “urate” mai mult din dorinta de a le explora si de a testa reactiile adultilor, dupa varsta de 6 -7 ani (odata cu intrarea in scoala) se adauga si alte motive. Printre cele mai importante se numara:

  • Dorinta de apartenenta la grupuri de copii de aceeasi varsta care folosesc deja acest gen de cuvinte si teama de a fi respinsi sau devalorizati de catre acestia (“daca nu vorbesti ca noi esti fraier”);
  • Folosirea injuraturilor si a cuvintelor urate ca modalitati de a- si arata nemultumirea si furia, fie fata de sine, fie fata de alte persoane (de exemplu atunci cand sunt pedepsiti sau cand li se cere de catre parinti sa faca activitati pe care nu le doresc cum ar fi temele sau curatenia).

  • Un motiv care se mentine si la aceasta grupa de varsta este curiozitatea, care acum capata noi semnificatii, in special atunci cand este vorba de cuvintele cu conotatii sexuale. Odata cu schimbarile care apar in corpul lor (incepand cu varsta de 8-9 ani, dar in unele cazuri si mai devreme)  si pe care le observa si la ceilalti copii (inclusiv cei de sex opus), copiii isi pun si mai multe intrebari despre particularitatile anatomice, despre organelele sexuale si despre actul sexual. Daca mesajul pe care il primesc de la noi adultii este acela ca sexul este un subiect tabu, rezervat doar oamenilor mari, fascinatia copiilor fata de cuvintele cu conotatii sexuale creste.

Iata cateva lucruri pe care le puteti face atunci cand copilul injura sau foloseste cuvinte jignitoare/vulgare:  

  • Cand auziti copilul folosind prima data cuvantul sau expresia respectiva, luati-l deoparte si intrebati-l ce cuvant a spus mai devreme, pentru a va asigura ca intr-adevar este vorba despre ceva indecent;
  • Explicati copilului impactul cuvintelor vulgare/jignitoare asupra celorlalti;
  • Explicati faptul ca oamenii care folosesc aceste cuvinte nu sunt vazuti nici ca fiind mai inteligenti, nici mai simpatici, nici mai puternici (sau mai duri) ci dimpotriva; daca este vorba de cuvinte cu conotatii sexuale, puteti spune  si ca exista oameni care nu inteleg faptul ca sexul este un lucru special si serios, si atunci il iau in ras, dar asta nu inseamna ca acei oameni au dreptate;
  • Oferiti-i si alte idei despre cum s-ar putea face placut, acceptat si admirat fara sa injure sau sa foloseasca cuvinte nepermise;
  • Stabiliti-va foarte clar (este necesar ca ambii parinti sa fie de acord) ce cuvinte sunt sau nu sunt permise in casa si ce sanctiuni vor fi puse in aplicare, apoi transmiteti acest lucru si copilului ( “ chiar daca tu ai auzit in alta parte aceste cuvinte, indiferent unde si de la cine ai auzit, in familia noastra noi nu folosim cuvintele astea”);
  • sugestie de sanctiune este “amendarea” la folosirea de cuvinte nepermise ( pentru fiecare cuvant nepermis se pune o moneda – din banii de buzunar ai copilului intr-un borcan – la fel se poate proceda si cu cuvintele spuse de adultii din casa, pentru a intari mesajul- iar ulterior banii care se aduna pot fi donati);
  • Daca la o cerere catre copil ( de ex.”Nu te joci pe tableta acum ci iti termini mai intai temele”) copilul va raspunde cu o injuratura, este bine sa evitati sa intrati intr-o lupta pentru putere ( o injuratura adresata parintelui este o invitatie la cearta); puteti relua cererea ignorand injuratura (“ Noi acum vorbeam despre faptul ca nu ti-ai terminat inca temele. Asa cum ti-am spus, nu ai voie sa te joci pe tableta pana nu iti termini temele”, dupa care va departati de el fara alte cuvinte, evitand astfel si cearta si discutiile si explicatiile indelungate); abia dupa ce copilul s-a linistit ii vorbiti despre consecintele (sanctiunile) pe care le poate suporta pentru ca a injurat; ii puteti arata acum ca injuraturile nu numai ca nu vor rezolva problema, ci vor adauga alte probleme: timp mai putin la TV/computer/tablet, bani mai putini de buzunar, etc.;
  • Numiti si explicati starile copilului pentru a-l ajuta sa isi exprime supararea prin cuvinte permise, acceptate social: “Vad ca esti suparat pentru ca … ”;
  • Nu in ultimul rand, supravegheati cu atentie accesul copilului la internet si televizor si verificati desenele/serialele pe care le urmareste; din pacate, in prezent cuvinte jignitoare se pot regasi chiar si in desenele animate pentru prescolari, dublate in limba romana (cum ar fi: idiot, tampit, fraier, prost, nebun, pampalau, etc.), ca sa nu mai vorbim despre informatii si imagini cu caracter sexual pe care le pot vedea pe multe site-uri, iar copilul la aceasta varsta nu face inca bine diferenta intre realitate si fictiune si e probabil sa foloseasca aceste informatii in jocurile sale;

Psiholog Diana Iamandescu.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *