Intalnesc destul de des oameni care se straduiesc sa invete de la alti oameni cum sa isi traiasca viata. Cum sa iubeasca, cum sa isi conduca afacerea, dar mai ales, ma gandesc la parinti care incearca cu disperare sa invete cum sa isi creasca copilul. Care merg din curs in curs si din lectura in lectura, traind din ce in ce mai mult un sentiment de vinovatie ca nu reusesc sa faca lucrurile ca la carte.

Sigur ca orice partinte isi doreste sa fie cel mai bun parinte din lume, dar ce vreau sa spun este ca si parentingul este o moda care se schimba, la fel ca orice moda, o data la cateva sezoane.

parentingul, o moda care se schimba.

Imi aduc aminte de pilda ca, acum 12 ani, cand am nascut primul copil, era moda “nu-l lua din patut orice ar fi ca se obisnuieste in brate”. In timp ce altii dormeau in patut linistiti, a mea tipa de jurai ca am trantit-o pe carbuni incinsi. Ca atare n-am respectat nici o moda si mi-am asumat toate opiniile de parenting care spuneau ca “nu o sa mai scapi de ea din pat niciodata si o sa ii fie frica sa doarma singura tot timpul“.

Astazi, dupa cum am scris mai sus, are 12 ani si aproape ma roaga sa o las singura acasa si sa ies in oras, iar noaptea mai dormim uneori impreuna ca mie imi place sa ma bucur inca putin de ea, pana o pleaca in lume peste cativa ani. Tot acum, recent, am vazut ca noul trend in parenting este sa tii copilul cat mai mult in brate, pentru ca, evident, are nevoie de caldura parintilor.

Este doar un exemplu din multe traite de mine, de prieteni apropiati sau oameni pe care abia ii cunosc, care s-au lasat prinsi in tot felul de reguli pe care le-au invatat de la diversi specialist mai mult sau mai putin vestiti.

Din toate traite sau auzite am invatat ca:

• Daca aplici aceleasi reguli de parenting pe doi copii, nu vei avea acelasi rezultat. Ca atare, cred ca este mai important sa modelezi aluatul copilului si nu sa incerci sa il inghesui intr-o forma anume. Orice fel de curs de parenting, carte sau alta forma de inspiratie, filtreaz-o si nu o aplica ad literam. Vezi daca se potriveste voua ca familie, copiilor tai;
• Daca te-ai decis sa inveti de la cineva cum se face, indiferent de domeniul in care incerci sa inveti, fii atent mai intai de la cine inveti. Nu invata antreprenoriat de la un personaj care nu a avut o afacere, nu invata sa faci bani de la cineva care sta intr-o garsoniera cu chirie, nu cred ca poti invata prea multe de la cineva care nu te inspira ca persoana. Eu as invata mereu, in orice domeniu, de la cineva care s-a straduit mult, a avut multe esecuri, si a reusit in final. Pentru ca de fapt, dupa fiecare sesiune de invatare / workshop / curs sau cum s-o mai chema, ramai cu cateva lucruri si multa inspiratie, energie. Incearca sa primesti energie de la cineva care e capabil sa o daruiasca.
• Incearca sa iti cunosti copilul ca sa il poti creste. Mi se pare ca intre generatii este o diferenta fantastica, ca atare nu incerca sa il cresti asa cum ai fost tu crescut pentru ca ai senzatia ca “eu nu am ajuns rau, deci am fost crecsut bine”. Si nici nu iti proiecta in cresterea copilului tau neimplinirile proprii. Nu incerca sa il faci fotbalist sau balerina doar pentru ca ai tai nu te-au putut duce la cursuri desi tu ti-ai dorit asta.
• Fii relaxat, creste-l cu bucurie, fara frica, teama si presiune. Pentru ca nu ii definesc reusita in viata si fericirea, nici numarul de poezii stiute, nici medaliile la olimpiada, nici macar reusita in sport. Cum nu va fi un adult mai fericit si mai implinit daca este mai cuminte sau mai destept  decat vecinul sau verisorul lui. Probabil fericirea lui de adult, indiferent ca va fi gradinar sau ministru, depinde de cee ce asezi inauntrul lui. De cum va sti sa isi gestioneze emotiile, trairile, esecurile.

In final, cred din ce in ce mai mult ca totul este despre iubire, despre bucuria de a cunoaste micutul om pe care ai privilegiul de a-l creste si iubirea cu care il indrumi.

Gaseste in tine iubirea, asculta instinctual de parinte si ai sa gasesti usor si instrumentele potrivite.