,,Gruffalo” este o poveste in versuri pentru
copii, scrisa de Julia Donaldson si ilustrata de Axel Scheffler.
Tradusa in limba romana de Florin Bican, ,,Gruffalo” a fost publicata in Romania de editura Cartea Copiilor, bucurandu-se de un cuvenit succes.
Unii copii, uneori, declara suparati ca ei urasc scoala. ,,Ura” unora este asa de mare, incat inventeaza tot felul de trucuri ca sa nu mearga la scoala.
Cel mai des se imbolnavesc subit: le e rau si ii doare burta. Dimineata cand trebuie sa plece la scoala se inchid in baie si acolo raman, spre disperarea parintilor care au un program foarte strict.
Daca vrei sa afli de ce ,,urasc” copiii scoala rasfoieste pe pagina Butterfly articolul.
* scris de Elena Dragomir – Profesor Pentru Invatamânt Primar la Școala Butterfly
Ghici cât de mult te iubesc, de Sam McBratney, cu ilustraţii de Anita Jeram
„Iepurasul Castanuta-cel-Mic, pregatindu-se sa mearga la culcare, se apuca strans de urechile nemaipomenit de lungi ale iepurasului Castanuta-cel-Mare. Voia sa fie sigur ca iepurasul Castanuta-cel-Mare il asculta.”
Asa incepe delicata poveste despre cei doi iepurasi, Castanuta-cel-Mic si Castanuta-cel-Mare, un text sensibil, pe care orice parinte il poate citi copilului sau, inainte de culcare sau cu alta ocazie. Plin de farmec si insotit de ilustratii atragatoare si delicate, textul poate fi o sursa de amuzament si joc si, prin urmare, o ocazie de a crea un moment foarte special intre copil si parinte. Castanuta-cel-Mare poate fi vazut atat in rolul tatalui, cat si in rolul mamei, iar Castanuta-cel-Mic poate fi atat fetita, cat si baietel. Tatii vor fi foarte fericiti, pentru ca acesta este unul dintre putinele texte in care se pot regasi si ei.
Continue reading Ce le mai citim copiilor nostri…”Ghici cat de mult te iubesc” de Sam McBratney
Aud des fraza asta spusa cu revolta de catre parinte, ca si cum minciuna copilului arata lipsa educatiei. Nu asta inseamna minciuna dar este interesant totusi sa vedem de ce mint copiii.
“Ne este foarte greu sa admitem faptul ca elevii sau copiii nostri uneori ne spun minciuni. Noi, profesorii si parintii lor, i-am invatat sa nu minta, le-am explicat ce este bine si ce este rau, iar a admite ca uneori copiii ne mint inseamna ca incercarile noastre de a-i forma au esuat intr-o oarecare masura. Totusi, copiii mint. Dar de ce?
La varste mici, nu toate scornelile copiilor trebuie considerate minciuni. Continuarea pe Scoala Parintilor Butterfly.
Mai intai sa va spun cateva intamplari adevarate, iar apoi vom discuta despre intrebarea din titlu. Intamplarile sunt reale, in totalitate. Doar numele au fost schimbate, din motive evidente.
Radu avea opt ani cand a venit acasa de la scoala si a intrebat-o pe mama daca Mos Craciun exista. La scoala, toti copiii spun ca Mos Craciun nu exista. Nici Mos Nicolae. Darurile sunt puse in ghetute de parinti sau de bunici. Mama a negat cu vehementa. Bineinteles ca Mos Craciun exista. Si Mos Nicolae exista. Copiii de la scoala nu sunt, poate, cuminti si de aceea Mosul nu vine la ei. Radu are mare incredere in mama lui. Parintii l-au invatat sa nu minta. Mama lui nu minte! Ramane convins ca mama are dreptate si ca Mosul exista. Iar copiii de la scoala sunt niste rai! In zilele urmatoare Radu este bataia de joc a intregii clase: un baiat asa de mare mai crede in povesti!… Radu e un prost, iar mama lui e o mincinoasa!… Copiii pot fi uneori atat de cruzi!
Luni de dimineata, toti copiii povestesc ce le-a adus Mos Nicolae. Vine randul lui Mihaita.
Continue reading La ce varsta sa le spunem copiilor ca Mos Craciun este un mit?