Blog Personal

Category: Scoala parintilor Page 1 of 11

Copiii au mare nevoie de limite

“Nu stim ce sa ii facem. Si pe noi ne bate acasa dar totusi, vorbim de un copil de trei ani, nu este ca si cum te loveste un adult. Dar de-aia platim gradinita, sa il educati”. Probabil fiecare angajat al unei gradinite sau scoli a auzit aceasta fraza sau una asemanatoare.

Dupa parerea mea, cel mai important rol in educatia copilului il are familia. Mai apoi, alaturi de gradinita, trebuie creat un triunghi, scoala-familie-copil.

Doar ca dupa parerea mea de cele mai multe ori ne invartim intr-un cerc vicios, cu totii, care arata aproximativ in acest fel: cat este copilul foarte mic, roieste in jurul lui toata familia si este atat de dragalas chiar si cand mai “intinde coarda”, asa incat parintii prefera sa nu fie fermi.

Apoi, odata ce incepe gradinita, copilul petrece aproape toata ziua departe de parinti. Cei mai multi dintre copii, au incepand de la varsta de 2 ani un program de gradinita mai lung decat programul de serviciu al parintilor si de asemenea, vacanta mult mai scurta decat concediul anual al unui parinte.

Pentru ca stau atat de mult timp despartiti, tendinta naturala a celor mai multi parinti este sa compenseze absenta din viata copilului cu lipsa limitelor si cu cadouri. “Petrecem atat de putin timp impreuna si prefer sa nu il mai cert, il las sa faca ce vrea si ii cumpar ce vrea el”

Dar copiii, ca sa aiba senzatia ca se pot baza pe parinti si sa creasca in siguranta, au mare nevoie de limite. Nu vorbesc de agresivitate ci vorbesc de limite puse cu blandete dar cu fermitate in acelasi timp. Sa stie care este delimitarea, “perimetrul” in care se desfasoara si ca, oricat ar insistan, s-ar tranti si ar plange, parintele nu negociaza aceste limite.

Un parinte care nu are puterea de a impune limite copilului, in mod clar si repetat,

va creste un viitor adult incapabil de a tolera refuzul. Un astfel de copil va fi probabil un adult abuziv, impulsiv si frustrat.

Un copil are nevoie sa interiorireze toata gama de sentimente. Si bucurie si fericire, dar si refuzul si frustrarea. In nici un caz modelul correct de a-l creste nu este acela in care parintele incearca sa nu il deranjaze cu nimic si sa ii creeze un sir nesfarsit de satisfactii, culpabilizandu-se de cate ori nu ii iese acest lucru.

Lucram la gradinita cu  foarte multi copii care din punct de vedere cognitiv sunt deosebiti. Inteligenti, vioi, capabili sa progreseze fantastic de mult. Si totusi, este imposibil de lucrat cu ei din cauza faptului ca nu au limite, nu rezista la frustrari si sunt anxiosi.

Asadar sfatul meu, este ca, inainte de orice alte tehnici de parenting, sa va propuneti sa stabiliti copiilor limite. Sunt carti, sunt cursuri si se poate invata chiar la gradinita, cu ajutorul educatorului. Doar ca, este atat de importanta intelegerea corecta a impunerii acestor limite, acasa.

 

 

De ce dorm copiii la pranz la gradinita

Somnul de pranz este un subiect in privinta caruia, spre surprinderea mea, exista un soi de disputa permanenta intre o parte dintre parinti si Gradinita.

Sunt parinti care considera ca obiceiul somnului de pranz este doar un element implementat strict in scopul unei pauze pe care o fac educatoarele spre beneficiul lor si astfel sustrag copilul de la un program animat in timpul caruia ar putea sa invete lucruri noi.

Noi credem cu tarie ca somnul de pranz, ajuta atat copiii cat si adultii. Ca atare mentionez in continuare motivele pentru care regula somnului de pranz exista in Gradinita Butterfly si probabil in general in gradinite:

  • Prin somnul de pranz se reduce hiperactivitatea si anxietatea. Noi am incercat la gradinita sa inlocuim somnul de pranz cu activitati, in anii trecuti, pentru copiii de grupa mare. Am observat o tendinta de hiperactivitate a copiilor, lipsa de rabdare si diminuarea semnificativa a atentiei in perioada activitatilor de dupa amiaza. Copiii au, la fel ca si adultii, curbe de efort. Oricat ne dorim sa parcurga activitati coordonate continuu , au nevoie de pauze. Din acest motiv se succed in programul corect al gradinitei: activitati de invatare academica prin joc, jocuri miscare coordonate, activitati libere in care copiii nu trebuie sa respecte reguli impuse, dar si perioade de odihna;
  • Dupa odihna de pranz, copiii sunt mai relaxati, cooperanti, receptivi si voiosi;
  • Studiile clinice arata ca somnul de pranz are un efect pozitiv asupra dezvoltarii creierului, ajutand copiii sa aiba o memorie mai buna pe termen lung;
  • Se va putea concentra mult mai bine, fiind dovedit faptul ca o repriza de somn creste capacitatea de atentie si concentrare cu 40%;
  • Se fixeaza mult mai bine in mintea lor informatiile primite dimineata             Desi in programul gradinitei rutina care are legatura cu somnul de pranz se desfasoara in intervalul aproximativ 13-16, nu tot acest interval este dedicat somnului. Copiii merg in dormitor dupa masa, in intervalul 13-13.30 se schimba si merg la toaleta iar intervalul 13.30 – 14 este dedicate povestii educatoarei. Pana in jurul orei 14.00 majoritatea copiilor adoarme (ei sunt indrumati sa stea linistiti si sa odihneasca ochisorii si corpul, asa incat se poate intampla sa fie zile in care o parte din ei sa nu adoarma), urmand sa fie treziti pana la ora 15.30 pentru programul de dupa amiaza. Asadar perioada in care dorm este de o ora si jumatate cel mai mult.

Sunt parinti care considera ca din cauza somnului de la pranz, copilul nu mai adoarme seara la o ora adecvata. Eu cred ca tendinta copilului de a adormi seara tarziu are legatura mai degraba cu:

  • Programul active al familiei seara sau expunerea la TV, telefon sau alte intrumente care pun copilul in contact cu imagini sau sunete puternice;
  • Dorinta copilului de a petrece cat mai mult timp cu membri familiei;
  • Excitarea mentala generata de etapele de salt puternic din punctul de vedere al dezvoltarii intelectuale.

Sunt de parere ca mai degraba lipsa somnului de pranz, decat existenta lui, genereaza o stare de agitatie si nervozitate seara, care nu il ajuta deloc pe copil sa adoarma.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Cum ar fi?

Ma gandeam cum facem noi parintii slalom printre informatii in dorinta devenita aproape incrancenare, de a fi cei mai buni parinti pentru copiii nostri.
Cu tot avantul inainte mergem la cursuri de parenting inainte sa se nasca copilul, la cursuri de nutritie, ne bagam in toate grupurile posibile din online, studiem tot ce se poate studia despre vaccinuri si medicamente, despre alimentatie, despre sisteme educationale si asa mai departe, totul din dorinta de a fi cei mai buni parinti.
Daca v-as spune ca o data la 5 ani pare ca se rastoarna informatiile iar noi pierdem timp atat de important invatand si aplicand pe copiii noastri ce poate se dovedeste peste cinci ani ca nu mai este bun?
Acum 13 ani, cand eu am nascut, copilul trebuia plantat in patut si lasat sa planga…..acum am citit ca primii 3 ani s-a dovedit clar ca trebuie tinut in pat cu mama.
Laptele era bun, acum e cancerigen.
Sparanghelul, avocado si brocoli au devenit un “must” in tot ce inseamna alimentatie sanatoasa….ma intreb pana cand?
Acum 13 ani nu imi puneam problema sa decid eu ce vaccin face copilul, am ales un medic cu incredere si m-am bazat pe el. Acum, privim medicii banuitori ca “daca” ne injecteaza copiii cu ceva rau.

Si totusi, avem din ce in ce mai multi copii cu alergii alimentare. Avem la unul dintre sedii un copilas cu alergie la 85 de produse alimentare. Din ce in ce mai multi parinti vin de acasa cu sufertase cu niste chestii de mancat de care nu am auzit in viata mea si arata dubios.
Si totusi, avem din ce in ce mai multi copilasi cu forme de autism. Sigur….colega mea spune ca este o forma de evolutie….
Si totusi avem din ce in ce mai multi copii obositi de viata de cum au intrat la scoala. Dar sigur, au punctaje maxime la concursuri.
Si totusi avem din ce in ce mai multi copii cu probleme de greutate sau copii care dupa ce scapa de “blestemul avocado si sparanghel” se arunca in chioscul de la scoala cu toata energia.
Si totusi avem din ce in ce mai multi copii…..

Cum ar fi sa va bucurati ca este sanatos? Cum ar fi sa incercati sa vedeti cum ii place sa ii aratati ca il iubiti? Cum ar fi sa ii spuneti “esti perfect”
Cum ar fi sa nu va mai invinovatiti ca poate nu faceti destul? Cum ar fi sa stiti pur si simplu ca nu exista parinte mai bun decat voi pentru copilul vostru si ca nu exista reteta mai buna pentru crescut copii decat prezenta, iubirea si acceptarea.
Cum ar fi sa va dati jos din spate sacul acesta greu de pietre pe care ii duceti zilnic si care inseamna teama ca nu il cresc bine, actual si nu va fi cel mai bun din cauza mea.

Tatici in actiune

Am mers aseara la “Modern Dad’s Callenges“, un eveniment de parenting  destinat exclusiv tatilor, unde doar noi, cateva femei care am ajuns acolo cu un motiv intemeiat am putut participa, plasate strategic la ultima masa din sala si evacuate la un moment dat cand urma sa se desfasoare un exercitiu.

Recunosc ca acum doua saptamani nici nu stiam ca exista evenimente de parenting pentru barbati si oricum mi s-a parut amuzanta idea, probabil pentru ca traiam cu impresia ca cei mai multi de tatici sunt dusi “cu forta” sa li se spuna despre parenting. Dar  fost o seara in care mi s-a reconfirmat ca ma grabesc uneori fara sa am habar depre ce se va intampla.

Mi-am imaginat ca voi intalni un spirit de gasca, o atmosfera pe care o intalnesti cand se strang barbatii sa vada un meci si sa bea o bere. Am gasit in schimb in sala aproximativ 100 de tati, seriosi, probabil care s-au grabit sa ajunga dupa serviciu si care asteptau cuminti sa puna intrebari despre cum sa isi creasca copiii mai bine. Am vazut chiar un tatic insotit de fiica lui care se tot catara la el in brate. Am avut sansa sa cunosc si un tata care mi-a povestit cum a ramas singur cu fetita lui foarte repede si o creste cu dragoste dar si cu probabil multe, multe provocari..

Cand a inceput evenimentul si Bogdan Ion, Presedintele Colegiului Psihologilor, a vorbit despre stilurile de parenting, eu mi-am imaginat ca stiu tot, si asta stiu pentru ca am abordat cele patru stiluri (neimplicat, autoritar, democratic, permisiv) intr-un workshop “Scoala Parintilor” acum ceva timp. Si totusi,  Bogdan mi-a captat atentia cu cateva puncte:

  • Nu exista tata mai bun pentru copil decat propriul tata. Sigur, poate tata nu este in cea mai buna versiune a sa, dar asta se poate lucra, cu rabdare.
  • Cel mai bine creste copilul, atunci cand unul dintre parinti are autoritate asupra lui. Dar atentie, parintele cu autoritate nu este acelasi lucru cu parintele autoritar.
  • Daca vrei sa fii un tata bun, cel mai important lucru pe care il poti face este sa oferi timp. Daca daruiesti timp copilului, 90% din treaba este deja facuta;
  • Copilul absoarbe ce face tata, cum se poarta cu el si cu mama, nu ce zice tata. Asa incat daca vrei sa fii tata bun, fii atent la cum te porti cu mama (asta mi-a placut) si cu copilul.

Cel de-al doilea subiect al serii a fost legat de moarte si divort. Cum ii spui ca divortezi si cum ii spui ca a murit cineva apropiat. Cum a divortat si am trecut prin toate etapele, m-am gandit si aici ca stiu tot, dar totusi, Ioana Agachi a abordat cateva idei care merita trecute in revista:

– Cand parintii divorteaza, este minunat daca pot vorbi impreuna cu copilul;

– Copilul trebuie asigurat ca nu divorteaza nimeni de el,ca nu are nicio vina, ca dragostea este de mai multe feluri.

– Tata trebuie sa ramana constant in peisaj atat ca prezenta fizica dar si ca prezenta emotionala.

– Ioana a vorbit natural despre moarte si cum trebuie ea prezentata copiilor ca facand parte din viata. Copilul trebuie sa stie ca moartea este un eveniment definitive, greu, dar caruia oamenii lasati in spate ii supravietuiesc.

-deasemenea, pentru abordarea mortii, un subiect greu, a facut trimitere spre cartile pentru copii, care pot fi de mare ajutor in acest context.

Au mai urmat doi speakeri, dar la un moment dat am fost rugate sa lasam domnii singuri pentru un exercitiu si a trebuit sa ne retragem.

Am plecat aseara cu inspiratie, cu un sentiment de bucurie si respect fata de tatici si ma bucur ca exista aceasta comunitate de oameni interesati sa organizeze astfel de intalniri, dar si de tati interesati sa fie o prezenta mai buna in viata copiilor. 

 

Ce sfaturi ii dai daca este agresat la scoala?

De departe cel mai bun exercitiu de comunicare testat de mine,  ca sa pot afla ce se intampla in timpul zilei, este ce a fost bine si ce a fost rau. Povestind seara impreuna ce a fost bine astazi si ce a fost rau pentru fiecare dintre noi, reusesc sa am o imagine a vietii copiilor, inclusiv a activitatii de la scoala. Copiii traiesc din fericire foarte conectati la prezent si din acest motiv, unora le este greu sa povesteasca ce s-a intamplat la scoala din proprie initiativa, asa incat genul acesta de exercitiu ajuta mult la deschidere si comunicare.

Ca sa functioneze exercitiul, trebuie sa faci trei lucruri daca esti parinte:

  1. Asculta activ, cu toata mintea ta prezenta in discutie, fara sa intrerupi sau sa iti dai cu parerea prematur;
  2. Abtine-te sa privesti oripilat sau sa judeci ce se intampla pe la scoala sau prietenii copiilor, ca nu mai afli nimic;
  3. Ai grija sa oferi permanent sentimentul “sunt cu tine orice ar fi”.

Page 1 of 11

Powered by WordPress & Theme by Anders Norén