O perioada lunga de timp am exprimentat cu copiii un obstacol pe care il are majoritatea parintilor. La intrebarile obisnuite: „Ce ai facut la scoala?” „Ce ai facut astazi?” „Ce ai mancat?” raspunsul primit este de cele mai multe ori ”Bine” „Nimic” „Nu mai stiu”.

Daca sperati ca intrebati ce a facut si el sa inceapa un raspuns de zece minute care sa treaca prin activitati, apoi prin meniu si asa mai departe, aveti asteptari nerealiste. Poate sunt cativa copii cu inclinatie spre comunicare, care vor povesti ce au facut, dar la cei mai multi dintre copii ne lovim de zidul „bine!” .

Eu cred ca asta se intampla pentru ca, spre deosebire de adult care traieste foarte mult trecut si viitor,  copilul este complet conectat la prezent, asa incat spre seara, cand el se joaca cu mami si cu tati, nu mai are disponibilitatea sa se opreasca din ce face ca sa-si aminteasca ce a facut.

Cum fiecare problema are o rezolvare, eu am gasit o cheie care deschide apetitul copiilor mei de a povesti de la scoala cam tot ce vreau sa aflu. Nu stiu daca ar functiona cu copii foarte mici, dar cu prescolarii de grupa mare sau scolari cred ca este un instrument folositor.

Seara am creat un ritual in care stam impreuna si povestim toti, ce a fost bine , ce a fost rau si ce ajutor neconditionat am oferit (asta este optional si depinde de valorile familiei) astazi. Primul pas este disponibilitatea, dar pentru ca ei sunt dornici sa stie ce am facut noi in timpul zilei, se lasa usor prinsi in joc tot timpul si asteapta cu nerabdare momentul. Evident, in jurul discutiei, ii pot determina sa povesteasca tot ce imi doresc sa aflu (ce ti-a placut sa mananci si ce nu…etc).

Cred ca este un joc care apropie membri familiei, le ofera si lor minim acces la viata parintilor din timpul saptamanii, ii ajuta sa inteleaga de ce mami si tati sunt uneori obositi si va ajuta sa obtineti informatii din timpul zilei mult mai usor.

Descopera aici mai multe idei de jocuri si activitati care sa va imbogateasca viata.