Aproape toate persoanele din jurul meu pe care le-am intrebat la un moment dat “cine esti?”, mi-au raspuns enumerand roluri. Sunt mama, sunt tata, sunt investitor, sunt director, sunt sportiv foarte bun, sunt campion, sunt……tot ce inseamna rol.

Sigur, oamenii astia nu mi-au spus, dar ei sigur sunt si masina pe care o conduc, casa si cartierul in care stau, ceasul de la mana, pantofii de firma si asa mai departe. Ati vazut de exemplu cum se muleaza o persoana in masina pe care o conduce daca ea, masina, este una foarte scumpa? Prin toti porii transmite, vezi masina asta? Eu sunt masina asta! Despre asta vorbesc cand spun ca oamenii se identifica cu ceea ce au.

A doua intrebare pe care eu o pun cu curiozitate si fara intentia de a bloca este “si daca toate astea maine dispar, cine esti?

La fel, aproape toata lumea ramane cu ochii mari, in blocaj complet.

Cine esti, repet. Cine esti cand copiii pleaca de acasa? Cine esti cand sotul pleaca. Cine esti daca maine iti rupi cinci oase si nu mai poti fi campion? Cine esti daca se inchide firma si nu mai esti director cu sofer si secretara?

Stiu oameni care traiesc ani de zile dupa ce le-a disparut un rol care ii definea, intr-un vartej de lipsa de identitate, de melancolie cu gandul la cine au fost si de imposibilitatea de a merge in continuare, de a intelege ca noi suntem cu totul altcineva decat rolul pe care il avem intr-un moment din viata noastra.

Pentru mine a fost un exercitiu nu greu, foarte greu sa invat de-a lungul vietii ca nu sunt rolul meu.

Mi-a fost greu sa accept ca nu sunt sportiva de performanta, ci ca am facut sport de performanta o bucata din viata mea.

Mi-a fost greu sa accept ca nu sunt jumatatea unui barbat si ca nu am ramas doar jumatate din mine cand ne-am despartit.

Mi-a fost greu sa vad ca nu sunt primul job de la care am fost data afara.

Mi-a fost greu sa accept ca nu sunt firma pe care am construit-o, care merge cel putin la fel de bine fara mine.

Dar cel mai greu de fapt este intelegerea din fiecare zi a cine sunt eu de fapt dincolo de lucrurile astea si de rolurile mele. Intelegerea asta inseamna sa traiesc constient, sa ma intreb, sa ma opresc, sa inteleg. Este munca, efort.

Azi, pentru ca este final de saptamana de lucru, va propun sa va ganditi in week-end cine sunteti voi daca dati la o parte toate rolurile voastre. Si normal ca astept sa imi impartasiti, daca doriti, evident .