A fost o data o copilas frumos, vioi, destept, dar invaluit intr-o lumina gri. Unde mergea, lumina mergea cu el. Degeaba incerca sa fuga, sa se ascunda, sa o roage sa plece….lumina mergea alaturi de el permanent.
Copilasul credea ca, din pricina luminii, toata lumea rade de el. Nu prea incerca sa aiba prieteni sau sa se joace jocuri noi, pentru ca de cate ori a incercat, instinctul ii soptea ca din cauza luminii gri nu va reusi si atunci nici macar nu mai incerca. La un moment dat s-a resemnat. S-a gandit ca el nu e ca ceilalti pur si simplu. Ca lumina gri va sta acolo tot timpul si ca el va trebui sa traiasca cu ea. Era trist si abatut, dar ce putea face, incercase orice. Din copilul vioi si frumos, treptat fetisoara lui capatase o mina trista si era mereu abatut si usor aplecat.
Intr-o zi insa, intamplator, a intalnit o zana, invaluita in lumina aurie, cum el nici nu credea ca exista. S-a gandit, timid cum ar fi sa primeasca si el putin din lumina zanei, macar o raza, care sa inlocuiasca lumina lui gri. Si-a adunat tot curajul, crezand cu tarie ca e ultima lui sansa si a rugat-o sa-l ajute. Ea s-a induplecat si i-a daruit o raza de lumina, dar i-a spus ca depinde doar de el ce va face in continuare. „Daca vei avea curaj, incredere si daca vei merge tot inainte fara sa te opresti orice ar fi , atunci, incet, cu timpul, lumina ta gri se va transforma complet in lumina aurie. Niciodata nu te opri, i-a spus zana, chiar si atunci cand ti se pare ca nu vei reusi. Continua!”
Si asa, in minte cu indemnul zanei, copilul a inceput sa incerce lucruri noi, mai intai timid, si mai apoi cu curaj, cu avantul dat de bucuria faptului ca se transforma lumina gri in lumina aurie din ce in ce mai mult. Se juca, descoperea, alerga, si facea lucruri pe care nu le mai facuse niciodata inainte. Cu timpul toata lumina gri care inconjura copilasul s-a transformat intr-o lumina aurie puternica si stralucitoare care il facea sa arate ca un inger. Puternic, vesel, minunat, asa cum fusese mereu, doar ca nu stiuse niciodata!
Toti avem inauntrul nostru un copilas, care poate a fost descurajat, pedepsit , comparat si determinat sa-i fie frica. Doar ca spre deosebire de poveste, zana nu va veni. Zana este inauntrul nostru, iar noi putem singuri, cu determinare, curaj si fara sa ascultam de cei care ne spun obsesiv ca nu putem, sa ne transformam singuri lumina gri in lumina aurie.
Cand invata asta, copilasul din noi nici nu mai este atent la lumina din jurul lui, pur si simplu savureaza cu libertate, curaj si bucurie propria calatorie, asumandu-si ca vor fi vai si dealuri, ape si munti, soare si ploi, lumina gri si aurie, succes si esec.