“- Ce desenezi acolo? intreaba profesoara de desen
– Il desenez pe Dumnezeu, raspunde fetita de 6 ani
– Nimeni nu stie cum arata Dumnezeu
– Or sa vada imediat cum termin”
Este o poveste pe care am auzit-o la Sir Ken Robinson, dar aud in fiecare zi povesti similare la mine la gradinita sau in scolile cu copii inca mici, in care merg pentru consultanta. Ce are extraordinar aceasta conversatie, este lipsa fricii de a gresi.
Din punctul meu de vedere (in afara de probleme specifice legate de pandemie pe care ii traverseaza copiii la scoala acum), o problema esentiala a scolii din Romania, mult mai grava decat programa scolara, este ingustimea felului in care este vazuta educatia:
– prost sau destept
– bine sau rau
– elev de 10 sau de 4
Daca nu exista elev de patru? Daca elevul de patru, pe care l-am numit prost din start de fapt este un geniu al sportului?
Daca nu exista bine sau rau? Daca un elev a fost certat, poate umilit acum cinci ani ca a spus in fata clasei ca nu crede in timp si spatiu, iar acum, ultimele cercetari de fizica cuantica incep sa arate ca matematic timpul nu are cum sa existe timp asa cum il vedem noi?
Daca ce cred eu ca a vrut sa zica autorul (nu mai pot cu ce a vrut sa spuna autorul) este diferit de ce crede un copil ca a vrut sa zica, de ce ar trebui sa fie corect ce cred eu si gresit ce crede copilul, de ce nu putem amandoi sa avem dreptate?
Ce vreau sa spun este ca scoala, sa ne imaginam ca ia un camp cu iarba si traseaza niste urme ca cele de masina in toate partile. Mai mari, frumos semnalizate si asfaltate sunt cele pentru romana si matematica si mai mici si prapadite pentru muzica, desen, sport….. Si apoi spune, pe aici o luati stanga, dreapta, si pe drumul de romana si mate trebuie sa mergeti cel mai des si regulamentar, sa stiti cu ochii inchisi fiecare semn de pe ele, ca altfel sunteti prosti!
Profesorul este politistul care la final iti spune daca ai luat examenul sau esti prost, alta varianta nu prea exista.
Asa arata scoala!
Scoala ar trebui ia campul, sa faca urmele si apoi sa spuna. Astea sunt urmele, pe aici o iau oamenii de obicei. Eu, profesorul, nu sunt politistul, sunt indrumatorul care iti arata variante alternative si te incurajeasa sa incepi iar si sa fii curios. Dar…..
Te incurajez sa gresesti drumul sa vezi ce se intampla.
Te incurajez sa pleci si noaptea ca sa iti folosesti mai putine simturi. Doar daca iti asumi ca o sa gresesti de multe ori si sa folosesti greselile ca pe lectii pretioase de invatare, nu ca pe esecuri.
Te incurajez sa nu recunosti institutia care imparte oamenii in prost/destept, bun/rau fiindca nu exista asa ceva, sunt doar concepte stupide.
Te incurajez sa ai in minte ca doar daca accepti ca vei gresi de multe ori, vei putea fi creativ cu adevarat. Ce e facut la fel ca in trecut, arata la fel ca in trecut, nu este inovativ. Desi pare ca greseala este ceva rau, de fapt este un profesor foarte valoros.
Te incurajez sa iti formezi parerile tale, bazate pe ce exista deja si apoi pe ceea ce ai experimentat si sa fii capabil sa le explici si sa iti explici ce ai invatat, mai degraba decat sa iti ingustezi mintea crezand ca ce este deja, este tot ce poate fi.
Cum ar fi daca scoala ar arata asa, chiar cu programa scoalara asta pe care o balacarim din toate directiile si o facem exclusiv responsabila?