Gandirea critica consta in procesul mental de analiza sau evaluare a informatiei, mai ales afirmatii sau propozitii pretinse de unii oameni a fi adevarate. Ea duce la un proces de reflectie asupra intelesului acestor afirmatii, examinand dovezile si rationamentul oferit si judecand faptele. (Wikipedia)
Imi amintesc cum a trebuit sa invat eu la scoala. Nici macar nu am avut luxul sa aleg intre opinii. A trebuit sa memorez fiecare cuvant din materia predata in sala, fie manualul recoamandat. Un model „asa nu”, despre cum sa nu ai opinii proprii. Sunt singura care a invatat asa? Nu cred.
Gandirea critica inseamna fix contrariul acestui mod de invatare. Inseamna sa invatam copiii sa gandeasca singuri, sa evalueze, sa emita judecati si perspective proprii pe care sa fie capabili sa le sustina si sa traga concluzii. Odata creat acest mecanism „le dam undita sa pescuiasca”, pentru ca le generam un model de gandire independenta.
Exista carti cu modele de activitati pentru dezvoltarea gandirii critice si creative, dar eu as povesti despre cateva repere in abordarea copilului pentru ca el sa dezvolte acest timp de gandire:
- ii incurajezi si accepti parerile;
- il lasi sa se implice, sa speculeze si ii accepti diversitatea ideilor;
- nu il ridiculizezi si nu iti impui propriile pareri;
- niciodata nu ii spui „nu e bine!” ci mai degraba „de ce crezi asta?”;
- nu tragi concluzii, il lasi sa aiba propriile concluzii;
- inspiri, ridici probleme sau intrebari, sprijini, starnesti curiozitati.
Trebuie sa intelegi ca, pentru a dezvolta un model de gandire eficient si nu pentru a stoca informatie numai, copilul are nevoie:
- sa-si dezvolte increderea in fortele proprii si sa inteleaga valoarea propriilor idei si opinii;
- sa se implice activ in procesul de invatare;
- sa asculte cu respect opinii diferite;
- sa fie pregatit pentru a formula si demonta judecati.
Liderii au gandit mereu diferit. Daca esti parinte sau profesor, intelege asta si dezvolta atitudinea de lider in copilul sau elevul tau.