mama si copilul

Tot aud in ultimul timp despre a trai in libertate deplina, fara asteptari. Cum adica, fara asteptari?

Pai si progresul nostru, a merge mai departe in viata avand un scop, o ratiune, niste ambitii personale si profesionale? Cum putem face lucruri, cum putem merge mai departe, daca suntem oameni normali, cu familii, copii, catei si locuri de munca, fara a asteptam nimic?

Eu astept tot timpul cate ceva: de la Dumnezeu sa ma tina sanatoasa, dar mai ales sa-i tina sanatosi pe cei pe care ii iubesc pana la stele, de la copiii mei sa fie fericiti si sa creasca in pace, de la univers sa imi ofere cand si cand, ca din senin, o raza de soare, un curcubeu, o ploaie de vara, o oportunitate, o iubire frumoasa. Am si asteptari concrete, cotidiene, cum ar fi sa se aprinda lumina cand apas pe buton, sa porneasca masina si cand sunt -25 de grade, sa gasesc deschis la magazin cand merg la cumparaturi.

Cred ca a pune lipsa asteptarilor pe soclu este un pic fortat, in contextul in care suntem oameni normali, perfect integrati si traim alaturi de oameni sau alte  fiinte pe care le iubim enorm. Sigur, poate conceptul se potriveste uni calugar budhist al carui intreg  univers e complet diferit de al nostru.

Dar sa arunce piatra, cel care nu asteapta sa aiba copilul sanatos si in viata, sa aiba parintii alaturi cat mai mult timp, sa primeasca un strop de iubire si poate o mangaiere cand se simte un copil pierdut in lumea asta mare, sa primeasca o privire calda si un sarut pasional de la cel sau cea de care e indragostit, sau de ce nu, cel care accepta sa traiasca fara planuri, fara proiecte, fara sa creioneze si sa proiecteze idei despre viitor care creeaza asteptari.

Cred ca povestea nu este despre asteptari, ci despre acceptari. Despre a accepta toate lucrurile pe care universul ti le serveste fara drept de apel, despre a accepta viata, cu drumul ei usor sau greu, trist sau vesel, cu sau fara iubire, cu vand sau soare.

Despre a te lasa dus de val, cu zambet, fara a-ti pierde valorile proprii, fara a inceta sa fii tu, fara a permite celorlalti sa schimbe ce ai gasit sau construit tu, bun, in tine.

Eu cred ca este despre acceptare, constientizare, deschidere, explorare.