Daca lecturezi studii despre fericire (caci fiecare scriitor abordeaza in cariera lui fericirea si fiecare institut a facut cel putin un studiu cu referire la fericire) ai sa vezi, ca nu te face mai fericit dimensiunea sau calitatea dressingului.

Ma intreb, in contextul asta, daca mamele care impopotoneaza copilul cu haine de brand perfect asortate, poate si usor incomode, reprosandu-i apoi orice pata de pe hainuta scumpa, au citit vreodata un studiu de genul asta?

Copilaria e singura perioada in care ne permitem sa fim cat de caraghiosi, neasortati, nepotrivit imbracati vrem….sau vor.

Fetitelor le zambesc ochii atunci cand asorteaza o rochie de printesa cu niste crocs iar baieteii adora sa-si puna bluza de spiderman intr-o zi de luni obisnuita in care nu e carnaval la scoala. Eu sunt de parere sa-i lasam sa aiba luxul alegerii vestimentare, sa ii incurajam sa-si aleaga haine, sa le imbrace asortat sau neasortat si sa se bucure de ei si de alegerile proprii, atat timp cat sunt in acord cu vremea si nu le pune in pericol sanatatea. Le hranim un pic in felul acesta si nevoia de autonomie cu care s-au nascut!

Copilaria, e singura perioada în care ne permitem sa fim cat de caraghiosi, neasortati, nepotrivit imbracati vrem….sau vor.

Fetita mea mi-a trimis ieri o scrisoare in care imi spunea ca suntem diferite si ca ei ii plac alte haine decat mie, ca sa justifice de ce la ultima sesiune de cumparaturi am avut pareri diferite despre hainele pe care le-am ales pentru ea. Mi se pare extraordinar ca ea are curajul sa identifice ca suntem diferite, ca poate sa afirme si sa-si asume lucrul asta.

Eu abia astept sa am 70 de ani, sa-mi pun palaria mov si sa ies la plimbare, fara nici o grija ca mai judeca cineva vestimentatia mea si ma bucur enorm ca ea are luxul asta de acum.