In jurul varstei de 2 ani am vazut la copii primele manifestari sexuale, iar pe la 7 ani primele intrebari si scenarii.
Credeti ca, daca nu intreaba, nu sunt preocupati, nu? Ei bine, este fals.

Daca ati asculta ce isi imagineaza despre cum se fac copiii sau diferentele dintre fetite si baieti ati realiza cat de importanta este educatia sexuala. Copiii isi imagineaza si apoi discuta cu colegii sau prietenii. Nu cu adultii, pentru ca sesizeaza acea jena, acel tabu.
De unde stiu? Accesul la informatie este atat de mare incat nu ne putem imagina ca nu exista problema sexualitatii, ca ai nostri copii nu observa, ca nu sunt interesati. Fals!

Sa va spun cum am procedat noi si care au fost consecintele.

Un psiholog le-a spus copiilor tot ce au vrut sa stie despre sex, diferentele dintre ei, cum se fac copii, prezervativ etc., dupa ce i-a observat si a constatat discutiile, glumele, jocurile, care toate aratau interesul lor pentru acest subiect.

Ce s-a intamplat la noi dupa ora de educatie sexuala? Copiii nu au mai fost curiosi si destul de repede au disparut din discutiile lor temele de natura sexuala. Ce este firesc pentru adulti si explicat in mod natural, devine neinteresant pentru ei.

Daca vrei sa faci si tu asta te sfatuiesc:

• Sa alegi o carte care sa te ajute cu explicatii;
• Sa folosesti un limbaj simplu;
• Sa nu spui nimic din ceea ce nu esti intrebat;
• Sa tratezi subiectul natural, sincer, deschis;
• Sa iti arati disponibilitatea pentru discutii viitoare;
• Sa nu spui nimic copilului care sa ii genereze o lipsa de conexiune cu propriul corp ( de ex daca te atingi singur surzesti);

Eu sunt pro educatie sexuala si consider ca noi am fost o generatie care a suferit din cauza abordarii aproape inexistente a acestui subiect de catre parintii si profesorii nostri.