De regula, parintii sunt foarte anxiosi vis a vis de momentul integrarii in colectivitate. In familie este un eveniment major, care genereaza multe emotii, emotii ale parintilor pe care copilul le simte in mod categoric. Asa incat, cu cat suntem mai fricosi si mai ingrijorati, cu atat anxietatea copilului va fi mai mare si implicit procesul integrarii in colectivitate, mai complicat.
Noi deseori constatam ca mai grea este acomodarea parintelui, decat cea a copilului la gradinita.
Cand putem considera ca este pregatit copilul pentru colectivitate:
- cand devine independent, in jurul varstei de 1 an si 8 luni. Copiii mai mici se acomodeaza mai repede in colectivitate, cu recomandarea ca aceasta sa se faca treptat si nu in decursul a 10 ore pe zi, 5 zile pe saptamana;
- cand simtim ca are nevoie de socializare si insusirea de cunostinte, pentru care simte nevoia unui sprijin de specialitate;
- cand mama se reintoarce la serviciu si nu considera bona ca fiind o alternativa fericita pentru cresterea copilului.
Sfaturile mele cu privire la integrare ar fi:
- sa mergem la gradi cand am gasit un loc potrivit, care sa se potriveasca valorilor noastre si viziunii in privinta educatiei;
- cand ne asiguram ca gradinita este autorizata sa functioneze;
- de regula, dupa ce trece iarna;
- trebuie sa povestim copilului despre gradinita intr-un mod natural si placut;
- incercati sa vizitati impreuna gradinita, eventual sa mergeti la joaca in perioada in care se fac activitatile in afara programei scolare pentru ca atunci cand ramane la gradi, copilul sa nu mearga intr-un loc pe care nu l-a mai vazut niciodata;
- cand am hotarat inscrierea, nu trebuie sa ne razgandim, pentru ca, daca copilul sesizeaza ca cedam presiunii, va insista sa puna presiune de cate ori nu va dori la gradinita, iar demersul acesta devine extrem de obositor;
- sa luam in considerare ca exista locuri minunate si educatori pasionati care indruma cu iubire copiii in primii lor pasi la scoala si fac echipa frumos cu parintele in procesul de educatie.