Catelusa noastra mititica a fatat zilele trecute doi pui. A fost prima oara cand am stat in preajma unei mamici care isi aduce puii pe lume. Am vazut, fascinata, cum respira, cum a intampinat contractiile cu curaj, cum a taiat singura cu dintisorii cordonul ombilical, a curatat si asezat incetisor, la tate, puisorii.

Apoi a stat langa ei, permanent, cu privirea plina de dragoste, grija si preocupare. A refuzat sa plece de langa ei de cand ii are. Daca pleaca, duce cu ea, pe rand, fiecare pui, acolo unde merge. Stie tot ce are de facut, instinctiv.

Culmea e ca nu a fost inscrisa la cursuri Lamaze, nici la „cum sa cresti la moda copilul mic”, nici la „cum sa invatam copilul nou nascut limba engleza”, nici la „cum sa cresc corect copilul ca sa nu aiba schimbari hormonale in adolescenta”.

Ati vazut ce fac cele mai multe viitoare mamici pe ultima suta de metri, inainte sa nasca? Citesc si merg la cursuri. Multe, de toate felurile de parenting, cu orice trainer. Am cunostinte care au mers la cursuri de abordare a comportamentelor anormale ale adolescentilor, pe vremea cand erau inca insarcinate. Viitoarele mamici ajung sa stie, teoretic, totul despre cresterea viitorului copil, de la 0 la 18 ani.

„Toba de carte”, demareaza la momentul potrivit lupta de putere cu bebelusul. Cum a venit pe lume, trebuie dresat „caci cum il inveti, asa il ai”. Primeste mancare dupa ceas, doarme singur, plange singur, sa nu fie prea rasfatat, mananca broccoli si avocado, pana intra la gradinita stie inmultirea, impartirea si recita in engleza etc.

 

Lupta se duce pe fronturi paralele si cu bona, si bunicii, care habar nu au cum se creste un copil „ca la carte”, dar si cu sotul care a fost la bere, in loc sa vina la cursuri, iar acum face greseală dupa greseala in educatie.

Partea neplacuta este ca, de obicei, trendul se schimba cam la cinci ani, asa ca sunt sanse mari ca mai tarziu sa apara alti traineri, care sa contrazica, cu argumente solide, toate principiile moderne aplicate astazi la cresterea copilului.

Daca as face inca un copil, dupa toate experientele traite pana acum, dupa toate exemplele vazute, m-as uita mai intai inauntrul meu. Mi-as aminti ca venim pe lume cu un bagaj de instincte si informatii complete despre cum sa fim mamici. As asculta doar partial ce zice un trainer, care, poate, nici nu a trecut prin experienta maternitatii, si m-as baza, in primul rand, pe conexiunea magica mama-copil, in care as gasi, cu siguranta, toate raspunsurile. As descoperi nevoile mele si ale copilului meu pas cu pas, incercand sa ii ofer constant singurul lucru de care sigur are nevoie in fiecare zi, pentru toata viata lui de copil si adult, iubirea mea neconditionata si bratele de mama, deschise.