Un articol pe care l-am citit pe nerasuflate aparut in “Chicago Tribune”, mi se pare ca ne poate face sa ne recalibram putin comportamentul de parinti, in folosul copilului.

Fostul decan al Universitatii Stanford explica de ce parintii elicopter distrug o intreaga generatie de copii. Julie Lythcott-Haims a observat o tendinta ingrijoratoare pe durata celor zece ani pe postul de decan al bobocilor de la Universitatea Stanford. Studentii admisi aratau minunat, realizati si practic fara cusur pe hartie. Cu trecerea fiecarui an insa tot mai multi dintre ei pareau incapabili de a-și purta singur de grija. In acelasi timp, parintii deveneau din ce in ce mai implicati in viata copiilor lor. Vorbeau cu copiii lor de mai multe ori pe zi si interveneau pentru ei in orice moment aparea o dificultate.

De pe pozitia de conducere la una dintre cele mai prestigioase scoli din lume, Lythcott – Haims a ajuns sa creada ca mamele si tatii din comunitatile bogate isi transforma copiii in persoane cu diferite incapacitati, incercand din greu sa se asigure ca acestia reusesc in viata prin a-i proteja de dezamagiri, esecuri si greutati.

O astfel de grija exagerata s-ar putea sa ii ajute pe copii in crearea unor CV-uri impresionante pentru admiterea la facultate. In acelasi timp ii priveaza de sansa de a afla cine sunt ei cu adevarat, ce le place si cum sa se descurce in lume, explica Lythcott – Haims in cartea sa intitulata “Cum sa cresti un adult: Evadeza din capcana overparenting-ului si pregateste-ti copiii pentru succes“.

“Ne dorim atat de mult sa-i ajutam, ghidandu-i permanent de la un moment important al vietii lor la urmatorul si protejandu-i de esec si durere. Dar implicarea noastra exagerata le face rau”, scrie ea. “Ea poate creea tineri adulti incapabili, fara vointa si caracter. Astfel, devine greu pentru copii sa se autocunoasca si sa isi croiasca singuri un drum in viata.”

Alaturi de Lythcott-Haims tot mai multi scriitori – inclusiv Jessica Lahey (“Darul esecului”) si Jennifer Senior (“Doar fericire si nici un pic de distractie: Paradoxul parintilor moderni”) – ii indeamna pe parinti sa se relaxeze si sa le ofere copiilor lor mai multa libertate.  “Nu sunt un expert in cresterea copiilor“, a spus ea intr-un interviu. “Ma intereseaza insa ca oamenii sa reusasca in viata si se pare ca grija exagerata din partea parintilor sta in cale reusitei copiilor.” In studiul sau, Lythcott-Haims face referiri la statistici privind cresterea ratei depresiilor si a altor probleme de sanatate mintala si de natura emotionala in randul tinerilor americani. Locuind in Palo Alto, California, o comunitate care anul trecut a vazut un lung sir de sinucideri, Lythcott-Haims a hotarat sa determine ce pot face parintii pentru a inlatura presiunea pe care o resimt tinerii.

Scriitoarea a pornit intr-un tur de promovare a cartii sale in scoli si librarii, unde a vorbit grupurilor de parinti. Ea spune povesti despre parinti care se implica mult prea mult in viata copiilor lor si prezinta statistici legate de depresii si de alte probleme de sanatate mintala la tineri. Astfel, spera sa provoace o schimbare in comunitatile americane si sa ii ajute pe parinti si pe copii de-o potriva.

“Treaba noastra ca parinte este sa ne dam demisia. Trebuie sa ne asiguram ca copiii nostri se pot da jos din pat dimineata si descura singuri.” Lythcott-Haims

Asadar, cum stii ca esti un parinte elicopter? Iata cateva metode simple de testare, create de Lythcott-Haims:

1. Observa limbajul pe care il folosesti. “Daca spui noi cand te referi la fiul tau sau fiica ta – ca de exemplu “Suntem in tabara cu echipa de fotbal” – este un indiciu ca aveti o conexiune nesanatoasa” declara Lythcott-Haims.
2. Observa interactiunile pe care le ai cu adultii din viata copilului tau. “Daca te certi constant cu profesori, directori, antrenori si arbitri, este un semn ca esti un pic prea implicat”, a spus ea. “Daca intervenim de fiecare data, nu le dam sansa copiilor nostri sa pledeze pentru ei insisi.”
3. Nu le mai face temele. Explicatiile sunt de prisos.  Cum poti sa iti ajuti copiii sa devina auto-suficienti? “Ajuta-i sa deprinda abilitatile de care au nevoie in viata, si ofera-le suficienta libertate pentru a folosi aceste abilitati pe cont propriu”, spune Lythcott-Haims. De asenemea, roaga-i sa te ajute la treburile casnice. Astfel vor isi vor dezvolta simtul responsabilitatii, abilitati practice si etica muncii.”