Putem darui educatie, dar nu putem darui intelepciune

Putem darui copiilor nostri educatie, dar nu putem darui intelepciune. Cele mai importante lectii ale vietii nu pot fi transmise direct.
Marcel Proust a spus bine ca:
“Intelepciunea nu o primim, ci trebuie sa o descoperim singuri, in urma unei calatorii prin pustietate pe care nimeni nu o poate face pentru noi, de care nimeni nu ne poate scuti, pentru ca intelepciunea nostra este punctul nostru de vedere prin care ajungem sa privim lumea”
Cunoasterea este de doua feluri: explicita, care include lucrurile pe care le stim si despre care putem vorbi in diferite contexte, gen “o roata se repara la vulcanizare”; si tacita care inseamna setul de practici, aptitudinile pe care le obtinem din experienta de viata. Scoata vietii, cum ar spune o parte dintre “studentii de pe facebook” 🙂.
Ceea ce inseamna ca nu putem sa ferim un copil de experiente de viata si sa avem convingerea ca putem sari direct la concluziile pe care ar trebui sa le traga din ele.
Daca facem asa, de fapt ii luam puterea. Daca continuam sa ne protejam copiii pana la 20 de ani, probabil ii ferim nu doar de durere ci si de intelepciune si maturizare.
Suna frustrant sa stii sigur ca sunt adversitati care aduc suferinta si ca daca te-ar asculta ar fi scutit/a de suferinta si totusi, experienta ta, intelepciunea ta nu valoreaza nimic, pentru ca nu ajuta. Ce se poate face, este sa le oferim copiilor experiente variate de viata si sa ii indrumam sa isi evalueze experinetele asa incat sa ajunga intr-o zona de echilibru.
Exista insa o ipoteza a adversitatii interesanta care spune ca suferinta si intamplarile neplacute, mai ales cele din intervalul 15-30 duc la o calibrare a propriilor nevoi cu lumea. Adica invata sa vada lucrurile in nuante de gri, nu doar alb si negru, sa fie flexibili nu rigizi, sa identifice oportunitati, etc. Statistic, cei care au parte de adversitati doar dupa 30 de ani, nu reusesc sa se mai calibreze foarte usor.
Cand vorbesc despre adversitate, studiile spun ca ea trebuie sa aiba niste nuante pentru a fi folositoare: sa se intample la tinerete, sa se intample oamenilor care au resurse emotionale si sociale sa faca faca si sa gaseasca parti bune si in masura potrivita.
As ramane din toata teoria cu ideea asta in minte: cand faci totul pentru el, cand ii netezesti drumul si te preocupi sa nu aiba nicio provocare importanta, ii iei puterea.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *