Prietenii mei apropiati imi spun ca, de cate ori se intalnesc cu mine, eu le povestesc ca fac schimbari majore. Ma intreaba cum rezist in ritmul asta de instabilitate.

Parerea mea este ca singurul lucru care este constant in viata noastra, este schimbarea.

Daca ne opintim si ne impotrivim, nu reusim decat sa percepem aceste schimbari ca pe o povara greu de suportat. Dar nu am ajuns usor la aceasta parere. Cand m-am mutat prima oara a fost o tragedie ca plec in alta parte a orasului, departe de mama, cand am schimbat serviciul am avut insomnii, cand mi-a plecat primul angajat important … a fost jale.

Dar am invatat sa imi repet mereu, SCHIMBAREA MA AJUTA SA CRESC!

Si constat ca schimbarile din viata mea sunt ca niste pagini pe care atunci cand le intorc, imi dezvaluiesc alte pagini mai frumoase, mai interesante, mai captivante.

De exemplu, am luat decizia brusc in octombrie sa relocam o parte din gradinita si scoala. A fost ca un tren in care a trebuit sa decidem in ultima secunda sa ne urcam. Am dat un deadline extrem de strans, aproape imposibil de atins. Am muncit enorm, ne-am mutat, ne-am straduit sa ne acomodam si sa ii ajutam si pe copii si parinti sa se acomodeze … cu siguranta am iesit din zona de confort.

Dar rasplata nu s-a lasat asteptata.

Acum, dupa doua luni, avem liste de asteptare pentru o parte dintre grupe … Desi, teoretic, ianuarie – februarie, sunt luni in care nu se fac inscrieri la gradinita.

Pentru mine este o lectie. Lectia de a avea curajul sa agati oportunitatea. Sa nu iti fie frica sa schimbi lucruri care sunt asezate si comode. Pentru ca mai tarziu, peste ani, te uiti in urma si iti pare rau.

Eu cred ca este important si pentru copiii nostri, ca, pe langa constantele importante din viata, sa ii lasam sa se schimbe, sa se acomodeze, sa guste instabilitatea si sa fie liberi, nu ingraditi de propria lor rezistenta la schimbare.