mama si copilul

Tot aud in ultimul timp despre a trai in libertate deplina, fara asteptari. Cum adica, fara asteptari?

Pai si progresul nostru, a merge mai departe in viata avand un scop, o ratiune, niste ambitii personale si profesionale? Cum putem face lucruri, cum putem merge mai departe, daca suntem oameni normali, cu familii, copii, catei si locuri de munca, fara a asteptam nimic?

Eu astept tot timpul cate ceva: de la Dumnezeu sa ma tina sanatoasa, dar mai ales sa-i tina sanatosi pe cei pe care ii iubesc pana la stele, de la copiii mei sa fie fericiti si sa creasca in pace, de la univers sa imi ofere cand si cand, ca din senin, o raza de soare, un curcubeu, o ploaie de vara, o oportunitate, o iubire frumoasa. Am si asteptari concrete, cotidiene, cum ar fi sa se aprinda lumina cand apas pe buton, sa porneasca masina si cand sunt -25 de grade, sa gasesc deschis la magazin cand merg la cumparaturi.