M-am asezat azi pe o banca in centrul Brasovului. Eram singura.
Curand s-a asezat langa mine o batrana de 87 de ani, mica, senina, pe care am simtit nevoia sa o intreb daca are nevoie de ajutor in timp de se straduia sa stearga banca.
Nu avea nevoie, asa cum am crezut, avea insa mare nevoie sa o ascult. Sa-mi povesteasca cine e, sa-mi spuna ca a ramas singura pe lume desi era dintr-o familie cu 13 frati si avusese la randul ei sot si copil, sa-mi spuna cum era cand era tanara, cat de vesela si plina de viata, asa cum era de altfel si acum.