Tag Archives: butterfly

Parentingul si competitia

Am revenit la Radio Itsy Bitsy la subiectul competitiei la copii, subiect care pentru mine are o importanta aparte din cauza faptului ca toata copilaria mea a fost marcata de competitie si presiune. Asa ca, sa fiu sigura ca nu spun lucruri sub influenta experientei mele subiective legate de subiect am citit foarte mult studii despre beneficiile si lipsa beneficiilor competitiei la copii. Am extras cateva idei importante care cred ca sunt utile fiecarui parinte, educator sau antrenor care lucreaza cu copiii.

  • Pana in jurul varstei de 4 ani copiii nu reactioneaza la impulsul adultilor de a-i incuraja spre competitie;
  • Prin competitie stimulam: perseverenta, marirea capacitatii de a rezolva probleme, capacitatea de a gestiona stresul, motivatia extrinseca (care dupa parerea mea nu este cea mai buna forma de motivatie)
  • Prin competie riscam sa: generam un stres excesiv asupra unui sistem hormonal crud, scaderea stimei de sine, anxietate sociala, relatii tensionate, scaderea bucuriei de a parcurge un proces;

Din punctul meu de vedere competitia nu este rea, nici putin stres nu este rau, nici putina motivatie extrinseca nu este rea, nici putina capacitate de a urmari un obiectiv cu dorinta de a fi cel mai bun.

Problema este cand adultii din jurul copiilor muta competitia de la copii la ei insisi. Cand creaza o miza personala in jurul copilului, cand sunt ei si copilul in competitie impreuna cu copilul.

Am vorbit des despre mamele care ar fi fost balerine dar pentru ca nu le-a iesit isi doresc sa faca “aia mica” balet de performanta chiar daca nu o prea ajuta fizicul sau despre tatii care vor “baieti Ronaldo”. Cand apare miza personala, cand devine despre mine ca parinte succesul copilului nu este bine deloc.

Hai sa vedem ce puteti face in calitate de  parinti/educatori sau antrenori bun pentru copii atunci cand abordati competitia in diverse forme:

  • Sa realizati ca, copiii vin cu misiunea si drumul lor iar voi sunteti doar insotitori, deci ei nu vor fi cine va doriti voi sa fie, sau vor fi, dar cu sacrificii enorme si nu cred ca un parinte/educator/antrenor isi doreste asa ceva pentru copil;
  • Sa mutati atentia de la dorinta, ambitia, proiectia, competitia si incrancenarea voastra la ei. Cum sunt ei? Le place competitia sau vor sa va faca doar pe plac? Au anxietate, isi schimba comportamentul si starea cand concureaza? Ii doare burta, devin apatici? Daca se intampla asta, nu aveti pur si simplu copii care sa fie competitivi si atunci ar trebui sa aveti multa grija la presiunea pe care o puneti pe ei;
  • Asigurati-va ca, copilul intelege corect competitia. Este corect sa se concentreze asupra procesului si nu asupra   rezultatului, este corect sa inteleaga ca este un singur castigator dar asta nu inseamna ca ceilalti sunt looseri, este corect sa interogheze ce a simtit, cum isi poate gestiona emotiile si cum poate invata ce este valoros din competitie, este corect sa se raporteze mai degraba la parcursul lui anterior decat exclusiv la parcursul celorlati.
  • Esecul nu este nimic altceva decat o parte din succes, as repeta asta obsesiv fiecarui copil si adult pentru ca frica de esec de fapt de foarte multe ori duce la imposibilitatea de a ajunge la succes. Una fara cealalta nu exista.

Finalizez povestind putin si despre avantajele cooperarii pe care mi se pare important sa le avem in minte de asemenea. Toate studiile facute pe competitie versus copoperare  arata ca, cooperarea stimuleaza:

  • performanta academica;
  • stima de sine;
  • motivatia intrinseca (va recomand sa cititi despre asta, este un motor fantastic);
  • abilitatile sociale;

Nu uitati ca copilul are nevoie sa fie iubit, asociaza asta cu capacitatea lui de a supravietui. Daca stie ca primeste iubire doar daca este bun, va simti o panica ingrozitoare. Iubirea nu trebuie sa fie niciodata moneda de schimb pentru performanta.

 

 

Pana la urma, cine trebuie sa puna limite copiilor?

In ultimul timp am tot avut discutii in diverse contexte despre limitele pe care parintii nu le pot pune copiilor.

Gradinitele in care fac mentorat se confrunta cu asteptarile unei parti dintre parinti de a le fi reglate limitele copiilor exclusiv la gradinita, unde sta copilul cel mai mult.

Am prieteni care ma abordeaza pentru ca nu se mai descurca cu comportamentul copilului. De regula mesajul merge in zona “vrem sa il crestem altfel decat am fost noi crescuti, in abuz si limitari. El e foarte destept si ne joaca pe degete, noi suntem fascinati de el, iar de la gradinita ne spun ca trebuie sa facem ceva acasa sa ii punem limite si noi nu stim nici cum, nici daca este necesar.” Sunt doar doua exemple, dar ele pot continua la nesfarsit.

Din dorinta de a nu mai fi abuzivi, cum au fost adultii din jur in generatia anterioara, parintii merg in zona opusa, aceea de a fi cat mai flexibili si permisivi. Asociaza totodata relaxarea copilului versus crisparea unui copil din generatiile trecute cu metoda buna de parenting.

Totodata, avalansa de informatii despre educatia cu blandete omniporezenta fie este expusa prost, fie inteleasa prost. Educatie cu blandete nu inseamna sa permiti orice si sa ajungi sa fii asuprit de propriul copil. Am auzit de nenumatate ori : “nu stiu ce sa fac cu el, suntem depasiti”, fraza insotita de o privire disperata a unui parinte care incearca sa isi indeplineasca cu intentii bune de asemenea rolul de parinte si nu mai reuseste sa iasa din bucla neputintei desi copilul este inca foarte mic. Este o iluzie insa sa crezi ca un copil mic fara limite va deveni un copil mare linistit sau un adult echilibrat.

Un alt motiv pentru care se intampla sa nu existe limite clare este pentru ca acestea cer consecventa si disciplina din parte parintilor iar asta este uneori obositor. Cand vii seara la de la birou si ai nevoie de putina limiste s-ar putea sa ti se para greu de suportat frustrarea copilului care se confrunta cu limite sau consecintele nerespectarii limitelor.

Sa va explic insa ce inseamna limite si de ce pe termen lung lipsa limitelor duce la deservicii majore pe care parintii le fac copiilor, avand cele mai bune intentii. Cum se mai poate spune: “drumul spre iad este pavat cu bune intentii”

Limitele sunt reguli, regulamente sau constrângeri impuse pentru a stabili cadru clar și coerent în comportamentul și acțiunile copilului. Aceste limite sunt stabilite  pentru a ghida și direcționa comportamentul copilului, pentru a-l învăța responsabilitatea, autocontrolul și regulile sociale.

Limitarea presupune, de asemenea, să stabilești așteptări clare și să impui consecințe pentru nerespectarea acestor așteptări. Aceste limite pot varia în funcție de vârstă, cultură și valori familiale, dar scopul lor principal este să creeze un mediu sigur, disciplinat și educativ pentru copil.

Una dintre cele mai importante responsabilități ale unui părinte este să ofere copilului o educație sănătoasă și echilibrată, iar stabilirea limitelor adecvate este parte importanta in acest proces. Limite clare nu inseamna doar disciplină, ci și dezvoltarea și încurajarea abilităților sociale și emoționale ale copilului.

In momentul in care parintele stabileste o limita clara si structurata in mod consecvent, el ajuta copilul sa se simta in siguranta si sa autoregleze.

Contrar intuitiei ca in stresezi daca pui limite, un copil cu limite clare  vede parintele ca pe un stalp pe care se poate baza si se simte ancorat, mai increzator si are incredere la randul lui in parinte.

Creșterea unui copil fără limite poate avea consecințe negative pe termen lung. Copiii care nu învață să respecte reguli și limite pot avea dificultăți în relațiile sociale, deoarece pot deveni egoiști sau neprietenoși. De asemenea, lipsa limitelor poate duce la comportamente periculoase sau nesănătoase, cum ar fi consumul de droguri sau implicarea în activități ilegale.

Copiii care cresc fără limite pot deveni și mai nesiguri și anxioși, deoarece nu au o structură și un ghid pentru a-și dezvolta încrederea și înțelegerea lumii din jurul lor. Fără limite, ei pot deveni prea încrezători sau prea nesiguri, ceea ce poate afecta negativ dezvoltarea lor emoțională și socială.

O limită sănătoasă ar putea fi cea referitoare la timpul petrecut în fața ecranului.  Părintele poate stabili un număr limitat de ore pe zi și poate impune consecințe, precum restricționarea accesului la ecran, dacă această limită este depășită. Prin aceasta, copilul învață să gestioneze timpul și să înțeleagă consecințele depășirii limitelor.

Un alt exemplu important se referă la limitele privind comportamentul social. Părintele poate stabili reguli clare cu privire la respectul și bunul comportament. Aceste limite îi ajută pe copii să învețe despre relații sănătoase și respect reciproc.

De exemplu, un părinte ar putea impune o regulă privind sărutul și îmbrățișarea doar cu permisiune și explică de ce este important să se respecte spațiul personal al altor persoane.

În concluzie, rolul părintelui în stabilirea limitelor sănătoase pentru copil este esențial pentru dezvoltarea copilului. Prin stabilirea unor limite clare și coerente, se oferă copiilor o bază solidă pentru dezvoltarea lor emoțională și socială.  Părinții  ar trebui sa vada limitele ca pe un instrument pentru a-și ghida copiii spre o dezvoltare sănătoasă.

In acelasi timp este important sa se inteleaga ca sarcina din pacate nu poate fi delegata. Chiar daca la scoala sau la gradinita se pun limite, fie ele vor fi respectate doar in cadrul respectiv, fie nu vor fi respectate deloc.

 

COMUNICARE SI NU NUMAI – SFATURI PENTRU ANTREPRENORI IN DEVENIRE

 

Inspiratia acestui articol vine de la interactiunea cu numarul mare de antreprenori pe care i-am intalnit aseara la STUP- Banca Transilvania si cuprinde ce le-am spus tinerilor antreprenori aflati la inceputul drumului lor si ce poate nu am apucat sa le spun din lipsa de timp sau de conexiune cu tema.

Începerea unei afaceri noi poate fi atât entuziasmantă, cât și provocatoare. Iată cateva sfaturi pentru antreprenorii în devenire:

  1. Nu astepta sa consideri ca esti  100% pregatit sa incepi. Stiu oameni mult mai destepti decat mine de exemplu,  care nu au inceput antreprenoriatul de frica ca nu vor avea succes si nu vor fi 100% pregatiti si sunt sigura ca in loc sa aiba succes, vor trai toata viata cu intrebarea “cum era daca…”.  Nu te concentra pe cei 10% care nu merg fara sa fii atent la cei 90% care merg. Iar asta este valabil si pentru toate celelalte aspecte din viata ta.
  2. Nu face investitii nesabuite in nimic aiuristic. Monitorizeaza cu atenție finanțele încă de la început. Fa-ti un buget, urmăreste fluxul de numerar și fii atent în ceea ce privește cheltuielile. Este crucial să planifici sustenabilitatea financiară pe termen scurt, cât și pentru cea pe termen lung. Imi aduc aminte de o experienta pe care am trait-o cand am preluat gradinita cuiva in care se investisera sume fabuloase in mobilier si au ramas fara resurse si putere inainte sa inceapa asa ca au renuntat. Nu platiti ‘jdemii de euro pe brand, campanii si mai stiu eu ce. Luati pas cu pas si totul la timpul potrivit ca sa nu va autosufocati.
  3.  Inconjoara-te cu oameni destepti care sunt eventual pe acelasi drum, la borne kilometrice mai avansate. Toti vor vrea sa te ajute, fiecare isi doreste sa contribuie. Alege mentori din diverse domenii, fii vulnerabil, smerit si intreaba. Am citit undeva ca asa a capatat Anastasia Soare parte din intelepciunea de business, intreband cliente pe care le pensa, care intotdeauna au sfatuit-o. Asta se intampla si aici in tara garantat.
  4. Chiar daca ti se pare ca a explodat activitatea ta, fii smerit. Exista un risc de a iti umfla ego-ul cu pompa superficial si de regula dupa asta vine o tranteala maxima. Fii smerit, fii smerit, fii smerit.
  5. Peisajul de afaceri este dinamic, iar obstacolele fac parte din antreprenoriat. Fii pregătit să te adaptezi la circumstanțele din ce in ce mai volatile. Reziliența este cheia; capacitatea de a reveni după obstacole și de a continua înainte este ceea ce separă antreprenorii de succes de ceilalți. Nimeni nu are o linie lina si fluida care sa urce in sus spre succes. Imi place mult cum spunea Winston Churchill si anume ca “Succesul este abilitatea de a trece din esec in esec fara a-ti pierde entuziasmul”
  6. Investe în strategii eficiente de marketing pentru a construi conștientizarea brandului și pentru a atrage clienți. Dar investeste atat cat poti, nu aiuristic, nu te indatora, nu iti imagina ca doar pe asta poti creste afacerea ta. Dezvolta o prezență online diversificata pe multiple canale digitale. Comunica în mod constant, chiar si atunci cand ti se pare ca nu aveti nevoie. In ultimul timp mi se pare ca la fel de valoros ca ceea ce faci/produci este felul in care comunici.
  7. Fii conectat la din ce in ce mai variatele instrumente noi de AI care au aparut si care pot sa ofere o optimizare fabuloasa efortului tau. Aseara s-a povestit mult despre ChatGPT ca fiind un instrument suport fabulos.

Poti face ceva sa fii mai fericit?

Unul dintre cursurile care mi-au influentat felul in care gandesc este “The Science of Well Being” . Il puteti gasi pe Coursera, o platforma pe care o recomand din suflet pentru ca aduce educatia marilor Universitati intr-un spatiu super accesibil, Cursul “The Science of Well Being” este al Yale University, predat  de sefa catedrei de psihologie, Laurie Santos.

Va impartasesc cateva idei care  mi-au ramas mie in minte, pentru zilele nu tocmai usoare prin care suntem nevoiti sa trecem.

In primul rand trebuie sa stiti ca, desi fericirea este o preocupare constanta in viata noastra si nu doar a noastra, a fost in trecut si va fi in viitor, stim destul de putine despre acest concept si ceea ce stim cu siguranta este ca stam  rau la a face predictii despre ceea ce ne va face fericiti. Pe scurt, studiile arata ca habar nu avem ce este fericirea si investim efortul imense in niste variante complet gresite.

Daca v-as pune sa completati fraza “Cand o sa……..voi fi fericit”, probabil raspunsul va fi legat ce ceva din exteriorul vostru, ceva foarte palpabil. Cand o sa am mai multi bani, casa pe care o vreau, masina dupa care tanjesc, o iubita dupa care sa intoarca toata lumea  capul, un sot care sa ma rasfete, jobul ideal, corpul ideal, etc….

Toate aceste predictii insa conform unor studii serioase nu sunt reale, lucrurile de mai sus odata bifate nu v-ar face mai fericiti pe termen lung.

Daca vreti sa aprofundati trebuie sa cautati cursul lui Laurie sau sa o ascultati in diverse podcasturi, pentru ca, concluziile de mai jos se bazeaza pe niste studii foarte temeinice si nu sunt nicidecum opiniile ei personale, insa  pe scurt, lucrurile stau cam asa:

  • starea nostra de bine este in proportie de 50% influentata genetic (venim cu optiunea optimist sau pesimist din fabrica), 10% de imprejurari si 40% din atitudinea noastra. Deci pe asta 40% ne putem baza ca il putem influenta;
  • intuim gresit caile prin care dobandim o stare de bine si de obicei pierdem energie uriasa sa ajungem acolo, in punctul in care ne imaginam ca am fi fericiti iar acolo nu gasim nimic; de fapt cele mai puternice intuitii sunt false adeseori.
  • gandim gresit in termeni absoluti, totul sau nimic si avem repere comparative gresite. La harvard s-a facut un studiu in care oamenii au fost intrebati daca prefera sa castige 50K cand ceilalti castiga 25K sau sa castige 100K cand ceilalti castiga 250K. Ce credeti, au ales prima varianta.
  • nu luam in calcul “hedonic adaptation” respectiv mintea se obisnuieste relativ repede cu orice si revine la gradul initial de stare de bine. Adica dupa 2 ani de cand te-a luat de nevasta, esti la fel de fericita cum erai inainte. Asta cu “au fost fericiti pana la adanci batraneti” nu e ce trebuie….
Ce ne face cu adevarat mai fericiti?
– sa fim buni cu ceilalti!
– sa avem timp mai mult
– sa ne conectam social cu ceilalti
– sa ne controlam mintea (a wander mind is an unhappy mind)
Ce strategii ai la indemana sa ajungi acolo?
– sa savurezi constient ce experimentezi!
– sa scrii in jurnalul recunostintei in fiecare zi
– sa dormi 7 ore
– sa faci miscare minim 30 de minute zilnic
– sa meditezi zilnic
– sa te mai compari (fie spune STOP, fie nu te mai afla in contextual comparatiei)
– sa intreruri experientele, fa pauza si apoi reincepe, asa incat mintea sa nu se obisnuiasca (de-asta ne fac fericiti vacantele si nu masinile de exemplu)

Nu uitati ca toata stiinta din lume nu ajuta fara a experimenta, dar eu desi ce am scris mai sus par clisee, daca devin obicei va ajuta foarte mult, pentru ca le-am testat.

Pe de alta parte, desi traim toti animati de aceasta dorinta de a fi fericiti, nu stiu daca natura a avut asta ca deziderat cand ne-a creat. Poate suntem sa evoluam ca specie, sau suntem sa ne gasim sensul, esenta…….si poate toate astea nu au nimic a face cu conceptul de fericire la care ne gandim fiecare dintre noi. Insa asta nu ne impiedica sa gasim drumul spre o stare de bine, de echilibru si de bine.

 

 

 

De la scoala spre un drum in viata

1082214_636094569743052_904535435_o

V-ati intrebat vreodata ce ii face pe absolventii de 3 facultati si doua masterate sa nu isi gaseasca de lucru?

V-ati intrebat de ce sunt atat de multi absolventi de facultate care profeseaza intr-un alt domeniu de activitate?

Sau cat de greu le-a fost sa se adapteze? Si ce fac cu cunostintele dobandite in 3-4 ani de facultate?

Am auzit sfatul „Fa orice facultate si vezi tu dupa aceea ce faci” de nenumarate ori. Si totusi, nu e frustrant sa inveti mii de pagini la facultatea de drept pentru ca apoi, la 30 de ani, sa abandonezi meseria de jurist si sa fii orice altceva pentru ca realizezi ca asta nu e pentru tine?

Continue reading De la scoala spre un drum in viata