Tag Archives: caracter

Pana la urma, cine trebuie sa puna limite copiilor?

In ultimul timp am tot avut discutii in diverse contexte despre limitele pe care parintii nu le pot pune copiilor.

Gradinitele in care fac mentorat se confrunta cu asteptarile unei parti dintre parinti de a le fi reglate limitele copiilor exclusiv la gradinita, unde sta copilul cel mai mult.

Am prieteni care ma abordeaza pentru ca nu se mai descurca cu comportamentul copilului. De regula mesajul merge in zona “vrem sa il crestem altfel decat am fost noi crescuti, in abuz si limitari. El e foarte destept si ne joaca pe degete, noi suntem fascinati de el, iar de la gradinita ne spun ca trebuie sa facem ceva acasa sa ii punem limite si noi nu stim nici cum, nici daca este necesar.” Sunt doar doua exemple, dar ele pot continua la nesfarsit.

Din dorinta de a nu mai fi abuzivi, cum au fost adultii din jur in generatia anterioara, parintii merg in zona opusa, aceea de a fi cat mai flexibili si permisivi. Asociaza totodata relaxarea copilului versus crisparea unui copil din generatiile trecute cu metoda buna de parenting.

Totodata, avalansa de informatii despre educatia cu blandete omniporezenta fie este expusa prost, fie inteleasa prost. Educatie cu blandete nu inseamna sa permiti orice si sa ajungi sa fii asuprit de propriul copil. Am auzit de nenumatate ori : “nu stiu ce sa fac cu el, suntem depasiti”, fraza insotita de o privire disperata a unui parinte care incearca sa isi indeplineasca cu intentii bune de asemenea rolul de parinte si nu mai reuseste sa iasa din bucla neputintei desi copilul este inca foarte mic. Este o iluzie insa sa crezi ca un copil mic fara limite va deveni un copil mare linistit sau un adult echilibrat.

Un alt motiv pentru care se intampla sa nu existe limite clare este pentru ca acestea cer consecventa si disciplina din parte parintilor iar asta este uneori obositor. Cand vii seara la de la birou si ai nevoie de putina limiste s-ar putea sa ti se para greu de suportat frustrarea copilului care se confrunta cu limite sau consecintele nerespectarii limitelor.

Sa va explic insa ce inseamna limite si de ce pe termen lung lipsa limitelor duce la deservicii majore pe care parintii le fac copiilor, avand cele mai bune intentii. Cum se mai poate spune: “drumul spre iad este pavat cu bune intentii”

Limitele sunt reguli, regulamente sau constrângeri impuse pentru a stabili cadru clar și coerent în comportamentul și acțiunile copilului. Aceste limite sunt stabilite  pentru a ghida și direcționa comportamentul copilului, pentru a-l învăța responsabilitatea, autocontrolul și regulile sociale.

Limitarea presupune, de asemenea, să stabilești așteptări clare și să impui consecințe pentru nerespectarea acestor așteptări. Aceste limite pot varia în funcție de vârstă, cultură și valori familiale, dar scopul lor principal este să creeze un mediu sigur, disciplinat și educativ pentru copil.

Una dintre cele mai importante responsabilități ale unui părinte este să ofere copilului o educație sănătoasă și echilibrată, iar stabilirea limitelor adecvate este parte importanta in acest proces. Limite clare nu inseamna doar disciplină, ci și dezvoltarea și încurajarea abilităților sociale și emoționale ale copilului.

In momentul in care parintele stabileste o limita clara si structurata in mod consecvent, el ajuta copilul sa se simta in siguranta si sa autoregleze.

Contrar intuitiei ca in stresezi daca pui limite, un copil cu limite clare  vede parintele ca pe un stalp pe care se poate baza si se simte ancorat, mai increzator si are incredere la randul lui in parinte.

Creșterea unui copil fără limite poate avea consecințe negative pe termen lung. Copiii care nu învață să respecte reguli și limite pot avea dificultăți în relațiile sociale, deoarece pot deveni egoiști sau neprietenoși. De asemenea, lipsa limitelor poate duce la comportamente periculoase sau nesănătoase, cum ar fi consumul de droguri sau implicarea în activități ilegale.

Copiii care cresc fără limite pot deveni și mai nesiguri și anxioși, deoarece nu au o structură și un ghid pentru a-și dezvolta încrederea și înțelegerea lumii din jurul lor. Fără limite, ei pot deveni prea încrezători sau prea nesiguri, ceea ce poate afecta negativ dezvoltarea lor emoțională și socială.

O limită sănătoasă ar putea fi cea referitoare la timpul petrecut în fața ecranului.  Părintele poate stabili un număr limitat de ore pe zi și poate impune consecințe, precum restricționarea accesului la ecran, dacă această limită este depășită. Prin aceasta, copilul învață să gestioneze timpul și să înțeleagă consecințele depășirii limitelor.

Un alt exemplu important se referă la limitele privind comportamentul social. Părintele poate stabili reguli clare cu privire la respectul și bunul comportament. Aceste limite îi ajută pe copii să învețe despre relații sănătoase și respect reciproc.

De exemplu, un părinte ar putea impune o regulă privind sărutul și îmbrățișarea doar cu permisiune și explică de ce este important să se respecte spațiul personal al altor persoane.

În concluzie, rolul părintelui în stabilirea limitelor sănătoase pentru copil este esențial pentru dezvoltarea copilului. Prin stabilirea unor limite clare și coerente, se oferă copiilor o bază solidă pentru dezvoltarea lor emoțională și socială.  Părinții  ar trebui sa vada limitele ca pe un instrument pentru a-și ghida copiii spre o dezvoltare sănătoasă.

In acelasi timp este important sa se inteleaga ca sarcina din pacate nu poate fi delegata. Chiar daca la scoala sau la gradinita se pun limite, fie ele vor fi respectate doar in cadrul respectiv, fie nu vor fi respectate deloc.

 

Slow versus fast living

Am fost crescuti cei mai multi dintre noi in presiunea comparatiei. Din disperarea de a fi din ce in ce mai buni, o parte dintre noi am crescut ritmul din ce in ce mai mult, uneori pana la epuizare. Daca celalalt poate, pot si eu mai mult, mi-am spus ani de-a randul.

Am devenit in cativa ani din sotie si angajat intr-un rol micut, in care aveam timp sa stau cu ochii pe pereti destul de mult timp, mama, antreprenor, sotie, partener de construit pentru fostul meu sot. O fuga infinita care nu se mai termina niciodata sa fiu de toate si parca tot nu era bine. Mereu era cineva mai bun, iar eu in loc sa ma opresc sa vad ce am facut, alergam continuu sa fac ce nu era facut si mergea in plus ca sa fiu mai buna. Nu m-am oprit nici cand corpul s-a oprit. Imi scrisesem pe telefon sa citesc in fiecare zi “nu te opresti cand obosesti, te opresti cand termini”, dar termini era relativ, caci nu se termina niciodata.

Acelasi ritm l-am imprimat si copiilor. “Sa ne grabim”, “E urat sa nu fii punctual”, “Nu inteleg cum nu sunteti gata la timp”, “Miscati-va odata”. Nu te misti, nu esti punctual, nu esti gata, in mintea mea a rezonat foarte multi ani in conexiune directa cu esecul si lenea.

Pe masura ce am acumulat din ce in ce mai mult in incercarea de a avea control si siguranta, ca orice copil care a pornit de a a avea nimic, am realizat ca nu e nimic acolo. Controlul este o iluzie, siguranta la fel. Si m-am trezit la un moment dat intr-un vid cu mult gol si cu o dorinta profunda de a lua piciorul de pe acceleratie.

Doar ca sa iei piciorul de pe acceleratia unui corp si a unei minti care a trait continuu intr-o balta de cortizol si adrenalina, e al naibii de greu. Fiindca este aproape imposibil de trait cu linistea si golul care raman. Si cu vocea din spate care spune: esti lenes, nu sta, pierzi timp, vei fi depasit de toata lumea, uite cat au facut altii…..

Sa incepi sa traiesti incet dupa ce ai trait repede, este un proces nou. Cat de mult timp a durat sa fii competitiv, atat de mult timp pare ca dureaza sa creezi un mindset de liniste si incet. Dar este esential, dupa parerea mea, sa va explic de ce.

  • mintea nu este facuta sa suporte nivelul de informatie pe care o fortam sa il suporte astazi. Acum o suta de ani informatia venea din ziar, sau scrisoare in ritm usurel, iar interactiunea sociala era cu vecinii si familia. Cei mai multi dintre oameni lucreau cu corpul, nu cu mintea. Acum doua sute de ani, am citit undeva ca, creierul primea intr-o viata informatia pe care o primeste astazi in doua zile.
  • corpul nostru este un corp de animal facut sa se miste. Astazi aproape nu se mai misca. Mergem la sala, daca mergem si apoi ne frecam din scaunul de birou in scaunul de masina cei mai multi intre noi, obsedati de faptul ca daca mergem pe jos pierdem timp.
  • nu suntem proiectati sa suportam stres cronic si anxietatea care nu se mai sfarseste.  Suntem proiectati sa suportam ca alt animal stres punctual, cand ne urmareste un animal mai mare sa ne manance. Dar am ajuns sa ne obligam corpul sa traiasca de dimineata pana seara cu anxietatea ca e cineva dupa usa care ne va manca. Imi spunea o prietena ca seara in centru este plin de oameni de 40+ pe substante. Nu ma mir! Adictia este speranta ca substanta respectiva ne scapa de disperarea in care ne aflam.

Las aici mai jos cateva feluri in care sa experimentati “slow living”, este parte din procesul meu si sper sa fie de ajutor si altcuiva:

  1. Renunțarea la multitasking: Concentrează-te asupra unei singure activități la un moment dat. Acest lucru te poate ajuta să te simți mai conectat la ceea ce faci și să te simți mai relaxat.
  2. Desconectare digitală: Încearcă să petreci mai puțin timp pe dispozitivele electronice, în special pe rețelele de socializare. Reducerea expunerii la știri negative și la stimuli digitali poate aduce liniște și claritate mentală.
  3. Aprecierea naturii: Petrece timp în natură, fie că este vorba despre plimbări în pădure, meditație în aer liber sau simpla contemplare a peisajelor naturale. Natura poate ajuta la reducerea stresului și la încetinirea ritmului.
  4. Alimentație sănătoasă: Mănâncă cu atenție și bucură-te de mâncare. Alege alimente sănătoase, poate chiar gateste acasa, caci este o foema de meditatie, daca iti place sa gatesti și încearcă să eviți mâncarea rapidă sau procesată.
  5. Meditația și mindfulness: Practicarea meditației sau a mindfulness-ului te poate ajuta să trăiești mai conștient și să-ți reduci stresul. Învăță să apreciezi micile momente de bucurie din viața de zi cu zi, cum ar fi o ceașcă de ceai fierbinte sau o priveliște frumoasă de pe fereastră.
  6. Planificare minimală: Evită să supraaglomerezi agenda cu prea multe evenimente și sarcini. Planifică cu atenție și lasă loc pentru flexibilitate.
  7. Încurajarea relațiilor reale: Investește timp în relațiile cu prietenii și familia. Faceți activități împreună și construiți amintiri de calitate.
  8. Încurajarea creativității: Găsește timp pentru desenat, scris, muzica sau orice altceva îți aduce bucurie pot deveni parte integrantă a unui stil de viață slow.
  9. Ascultarea corpului: Învață să fii atent la semnalele corpului tău. Odihnește-te atunci când simți că ai nevoie și nu te presa prea tare.

 

 

 

 

Cat de mult parenting?

Intalnesc destul de des oameni care se straduiesc sa invete de la alti oameni cum sa isi traiasca viata. Cum sa iubeasca, cum sa isi conduca afacerea, dar mai ales, ma gandesc la parinti care incearca cu disperare sa invete cum sa isi creasca copilul. Care merg din curs in curs si din lectura in lectura, traind din ce in ce mai mult un sentiment de vinovatie ca nu reusesc sa faca lucrurile ca la carte.

Sigur ca orice partinte isi doreste sa fie cel mai bun parinte din lume, dar ce vreau sa spun este ca si parentingul este o moda care se schimba, la fel ca orice moda, o data la cateva sezoane.

parentingul, o moda care se schimba.

Continue reading Cat de mult parenting?

Caracterul, mai intai!

17884520_1488419771177190_6197629320875508129_n

Am fost week-end ul trecut la munte impreuna cu fetita mea, iar la intoarcere am decis sa facem un picnic pe o pajiste superba, in fata Manastirii Caraiman din Busteni.

Pajistea era goala, caci slujba de Florii se incheiase de ceva timp. Eram doar noi si doi barbati care stateau de vorba ceva mai departe si care mi-au atras atentia cand au inceput sa fugareasca niste gainuse. Dupa ce au terminat cu gainile, in trecere pe langa noi, au aruncat pe jos chistoace aprinse de tigari. Nu m-am putut abtine si le-am spus:

Continue reading Caracterul, mai intai!

De la scoala spre un drum in viata

1082214_636094569743052_904535435_o

V-ati intrebat vreodata ce ii face pe absolventii de 3 facultati si doua masterate sa nu isi gaseasca de lucru?

V-ati intrebat de ce sunt atat de multi absolventi de facultate care profeseaza intr-un alt domeniu de activitate?

Sau cat de greu le-a fost sa se adapteze? Si ce fac cu cunostintele dobandite in 3-4 ani de facultate?

Am auzit sfatul „Fa orice facultate si vezi tu dupa aceea ce faci” de nenumarate ori. Si totusi, nu e frustrant sa inveti mii de pagini la facultatea de drept pentru ca apoi, la 30 de ani, sa abandonezi meseria de jurist si sa fii orice altceva pentru ca realizezi ca asta nu e pentru tine?

Continue reading De la scoala spre un drum in viata