A fost o data o copilas frumos, vioi, destept, dar invaluit intr-o lumina gri. Unde mergea, lumina mergea cu el. Degeaba incerca sa fuga, sa se ascunda, sa o roage sa plece….lumina mergea alaturi de el permanent.
Copilasul credea ca, din pricina luminii, toata lumea rade de el. Nu prea incerca sa aiba prieteni sau sa se joace jocuri noi, pentru ca de cate ori a incercat, instinctul ii soptea ca din cauza luminii gri nu va reusi si atunci nici macar nu mai incerca. La un moment dat s-a resemnat. S-a gandit ca el nu e ca ceilalti pur si simplu. Ca lumina gri va sta acolo tot timpul si ca el va trebui sa traiasca cu ea. Era trist si abatut, dar ce putea face, incercase orice. Din copilul vioi si frumos, treptat fetisoara lui capatase o mina trista si era mereu abatut si usor aplecat.