Tag Archives: iubirea de sine

Slow versus fast living

Am fost crescuti cei mai multi dintre noi in presiunea comparatiei. Din disperarea de a fi din ce in ce mai buni, o parte dintre noi am crescut ritmul din ce in ce mai mult, uneori pana la epuizare. Daca celalalt poate, pot si eu mai mult, mi-am spus ani de-a randul.

Am devenit in cativa ani din sotie si angajat intr-un rol micut, in care aveam timp sa stau cu ochii pe pereti destul de mult timp, mama, antreprenor, sotie, partener de construit pentru fostul meu sot. O fuga infinita care nu se mai termina niciodata sa fiu de toate si parca tot nu era bine. Mereu era cineva mai bun, iar eu in loc sa ma opresc sa vad ce am facut, alergam continuu sa fac ce nu era facut si mergea in plus ca sa fiu mai buna. Nu m-am oprit nici cand corpul s-a oprit. Imi scrisesem pe telefon sa citesc in fiecare zi “nu te opresti cand obosesti, te opresti cand termini”, dar termini era relativ, caci nu se termina niciodata.

Acelasi ritm l-am imprimat si copiilor. “Sa ne grabim”, “E urat sa nu fii punctual”, “Nu inteleg cum nu sunteti gata la timp”, “Miscati-va odata”. Nu te misti, nu esti punctual, nu esti gata, in mintea mea a rezonat foarte multi ani in conexiune directa cu esecul si lenea.

Pe masura ce am acumulat din ce in ce mai mult in incercarea de a avea control si siguranta, ca orice copil care a pornit de a a avea nimic, am realizat ca nu e nimic acolo. Controlul este o iluzie, siguranta la fel. Si m-am trezit la un moment dat intr-un vid cu mult gol si cu o dorinta profunda de a lua piciorul de pe acceleratie.

Doar ca sa iei piciorul de pe acceleratia unui corp si a unei minti care a trait continuu intr-o balta de cortizol si adrenalina, e al naibii de greu. Fiindca este aproape imposibil de trait cu linistea si golul care raman. Si cu vocea din spate care spune: esti lenes, nu sta, pierzi timp, vei fi depasit de toata lumea, uite cat au facut altii…..

Sa incepi sa traiesti incet dupa ce ai trait repede, este un proces nou. Cat de mult timp a durat sa fii competitiv, atat de mult timp pare ca dureaza sa creezi un mindset de liniste si incet. Dar este esential, dupa parerea mea, sa va explic de ce.

  • mintea nu este facuta sa suporte nivelul de informatie pe care o fortam sa il suporte astazi. Acum o suta de ani informatia venea din ziar, sau scrisoare in ritm usurel, iar interactiunea sociala era cu vecinii si familia. Cei mai multi dintre oameni lucreau cu corpul, nu cu mintea. Acum doua sute de ani, am citit undeva ca, creierul primea intr-o viata informatia pe care o primeste astazi in doua zile.
  • corpul nostru este un corp de animal facut sa se miste. Astazi aproape nu se mai misca. Mergem la sala, daca mergem si apoi ne frecam din scaunul de birou in scaunul de masina cei mai multi intre noi, obsedati de faptul ca daca mergem pe jos pierdem timp.
  • nu suntem proiectati sa suportam stres cronic si anxietatea care nu se mai sfarseste.  Suntem proiectati sa suportam ca alt animal stres punctual, cand ne urmareste un animal mai mare sa ne manance. Dar am ajuns sa ne obligam corpul sa traiasca de dimineata pana seara cu anxietatea ca e cineva dupa usa care ne va manca. Imi spunea o prietena ca seara in centru este plin de oameni de 40+ pe substante. Nu ma mir! Adictia este speranta ca substanta respectiva ne scapa de disperarea in care ne aflam.

Las aici mai jos cateva feluri in care sa experimentati “slow living”, este parte din procesul meu si sper sa fie de ajutor si altcuiva:

  1. Renunțarea la multitasking: Concentrează-te asupra unei singure activități la un moment dat. Acest lucru te poate ajuta să te simți mai conectat la ceea ce faci și să te simți mai relaxat.
  2. Desconectare digitală: Încearcă să petreci mai puțin timp pe dispozitivele electronice, în special pe rețelele de socializare. Reducerea expunerii la știri negative și la stimuli digitali poate aduce liniște și claritate mentală.
  3. Aprecierea naturii: Petrece timp în natură, fie că este vorba despre plimbări în pădure, meditație în aer liber sau simpla contemplare a peisajelor naturale. Natura poate ajuta la reducerea stresului și la încetinirea ritmului.
  4. Alimentație sănătoasă: Mănâncă cu atenție și bucură-te de mâncare. Alege alimente sănătoase, poate chiar gateste acasa, caci este o foema de meditatie, daca iti place sa gatesti și încearcă să eviți mâncarea rapidă sau procesată.
  5. Meditația și mindfulness: Practicarea meditației sau a mindfulness-ului te poate ajuta să trăiești mai conștient și să-ți reduci stresul. Învăță să apreciezi micile momente de bucurie din viața de zi cu zi, cum ar fi o ceașcă de ceai fierbinte sau o priveliște frumoasă de pe fereastră.
  6. Planificare minimală: Evită să supraaglomerezi agenda cu prea multe evenimente și sarcini. Planifică cu atenție și lasă loc pentru flexibilitate.
  7. Încurajarea relațiilor reale: Investește timp în relațiile cu prietenii și familia. Faceți activități împreună și construiți amintiri de calitate.
  8. Încurajarea creativității: Găsește timp pentru desenat, scris, muzica sau orice altceva îți aduce bucurie pot deveni parte integrantă a unui stil de viață slow.
  9. Ascultarea corpului: Învață să fii atent la semnalele corpului tău. Odihnește-te atunci când simți că ai nevoie și nu te presa prea tare.

 

 

 

 

Cum, fara asteptari?

mama si copilul

Tot aud in ultimul timp despre a trai in libertate deplina, fara asteptari. Cum adica, fara asteptari?

Pai si progresul nostru, a merge mai departe in viata avand un scop, o ratiune, niste ambitii personale si profesionale? Cum putem face lucruri, cum putem merge mai departe, daca suntem oameni normali, cu familii, copii, catei si locuri de munca, fara a asteptam nimic?

Eu astept tot timpul cate ceva: de la Dumnezeu sa ma tina sanatoasa, dar mai ales sa-i tina sanatosi pe cei pe care ii iubesc pana la stele, de la copiii mei sa fie fericiti si sa creasca in pace, de la univers sa imi ofere cand si cand, ca din senin, o raza de soare, un curcubeu, o ploaie de vara, o oportunitate, o iubire frumoasa. Am si asteptari concrete, cotidiene, cum ar fi sa se aprinda lumina cand apas pe buton, sa porneasca masina si cand sunt -25 de grade, sa gasesc deschis la magazin cand merg la cumparaturi.

Continue reading Cum, fara asteptari?

Pleaca, nu mai sta!

rrem

Obisnuiesc ca din cand in cand sa plec singura undeva. Iar asta ma duce cu gandul la prima escapada de felul asta. Erau copiii mai mici iar eu intr-o perioada atat de incarcata, incat doar cand auzeam „mama” ma incordam toata. M-am gandit ca daca plec, or sa mai strige si „tata”. Si asa mi-am facut bagajul, am aranjat programul lor ca o mama responsabila si dusa am fost….vreo 20 de km pe autostrada spre Ploiesti pana la primul gand „rau”. Apoi m-au lovit pe rand, nu neaparat in ordinea asta, dar fiecare de mai multe ori: „sunt mama rea” „ma simt vinovata” „ce o sa fac eu singura undeva” „o sa fie oribil” „nu o sa am cu cine sa vorbesc” „o sa plang in camera singura de dorul lor”…ma rog, o serie mult mai lunga, dar a fost demult si nu imi amintesc chiar tot ce-mi trecea prin minte. Oricum a fost o lupta de lamurire cu mine ca sa nu fac cale intoarsa acasa. Si asa am ajuns la destinatie. Evident, m-am gandit sa dorm doua ore si apoi sa decid daca ma intorc acasa.

Continue reading Pleaca, nu mai sta!

Cine intoarce capul pe strada dupa un suflet?

picioarePrima fraza din orice curs de comunicare, dupa ce se prezinta profesorul, este legata de importanta primei impresii. Etichetam pe oricine, uneori decisiv, pana deschide gura. Ceea ce este bine de stiut.

Problema este ca inca traim intr-o societate in care se deschid usi cand le fortezi cu un pantof de firma, cu un ceas scump, cu o masina “care sa te reprezinte” daca esti barbat, sau cu un bust generos, o pereche de buze noi sau, mai degraba, cu totul, infatisarea copy/paste care le face pe toate tinerele intre 17 si 35 de ani sa arate la fel.

Si atunci, ce te faci cand vrei sa ai imagine?

Faci credit sa platesti un bust nou, in loc de masterat, cu speranta ca o imagine voluptuoasa te ajuta sa-ti achiti si rata la banca?

Continue reading Cine intoarce capul pe strada dupa un suflet?

Copilul care era invaluit in lumina gri

copil lumina gri

A fost o data o copilas frumos, vioi, destept, dar invaluit intr-o lumina gri. Unde mergea, lumina mergea cu el. Degeaba incerca sa fuga, sa se ascunda, sa o roage sa plece….lumina mergea alaturi de el permanent.

Copilasul credea ca, din pricina luminii, toata lumea rade de el. Nu prea incerca sa aiba prieteni sau sa se joace jocuri noi, pentru ca de cate ori a incercat, instinctul ii soptea ca din cauza luminii gri nu va reusi si atunci nici macar nu mai incerca. La un moment dat s-a resemnat. S-a gandit ca el nu e ca ceilalti pur si simplu. Ca lumina gri va sta acolo tot timpul si ca el va trebui sa traiasca cu ea. Era trist si abatut, dar ce putea face, incercase orice. Din copilul vioi si frumos, treptat fetisoara lui capatase o mina trista si era mereu abatut si usor aplecat.

Continue reading Copilul care era invaluit in lumina gri