Aud in ultimul timp frecvent de femei (eu stiu doar de femei, dar or fi si barbati) care asociaza propriul abandon cu fericirea celor iubiti. Femei care lasa tot ce au si inseamna ele si se muta in cealalta parte a lumii dupa “o jumatate” care dupa un timp se dovedeste a fi orice, numai jumatate nu.

Femei care isi abandoneaza visele, dorintele, sperantele si se transpun in visele copiilor. Sau si mai trist, le insufla copiilor propriile lor vise nerealizate sperand sa traiasca prin ei satisfactia implinirii intarziate.

Cred cu tarie ca pana nu te ocupi de propria fericire si de implinirea propriilor vise, nu ii poti face pe ceilalti fericiti. Cand insa tu esti fericit si cei pe care ii iubesti vor fi inspirati de tine.