Nu pretind ca sunt informata, nici ca ceea ce am trait eu este o generalizare a modului in care sunt evaluati din punct de vedere medical sportivii, dar ma simt datoare sa povestesc intamplarea traita, pentru ca eu am fost ani de zile intre sportivii care au facut vizita medicala constant la centrul de medicina sportiva si de fiecare data cand ramaneam fara aer in timpul antrenamentului, mi se spunea „continua, daca evaluarea medicala e buna, nu ai sa mori de inima”.

Nu am murit, dar in contextul celor vazute la acelasi centru acum, cu ochii adultului, ma consider norocoasa. Si din pacate e tragic, ca nu sunt atat de norocosi toti sportivii. Iata, unii dintre ei, cad secerati pe teren si mor sub ochii neputinciosilor medici si colegi. Dar sa revin la poveste.